Noutăți legislative 19 – 23 Aprilie 2021

I. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 20/2021, lamuritoare in ceea ce priveste darea in plata a unui imobil, pentru stingerea datoriilor decurgand din mai multe contracte de credit

Prin Decizia nr. 20/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie („ICCJ”) a respins, ca fiind inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 23710/281/2016 privind dezlegarea urmatoarelor probleme de drept: „ In interpretarea dispozitiilor art. 3 si art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin darea in plata a unui imobil se pot stinge creante izvorand din doua sau mai multe contracte de credit incheiate cu acelasi creditor?” „Prin sintagma «creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatia de locuinta» folosita in art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 a fost avut in vedere scopul prefigurat de consumator la incheierea contractului, care poate fi dovedit cu orice mijloc de proba, sau cel consemnat efectiv in contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul incheierii contractului si care poate fi dovedit cu mentiunea contractuala?”

Desi solutia a fost aceea de respingere a sesizarii, ca inadmisibila, apreciem a fi lamuritoare motivarea solutiei, de catre ICCJ.

In speta care a generat sesizarea, debitorii au incheiat cu acelasi creditor doua contracte, dintre care unul a fost garantat cu ipoteca asupra unui imobil aflat in proprietatea debitorilor, iar cel de-al doilea credit nu a fost unul garantat. Prin notificarea transmisa creditoarei, debitorii au solicitat stingerea obligatiilor decurgand din ambele contracte de credit, prin darea in plata a imobilului ipotecat in favoarea creditoarei, prin primul contract mai sus mentionat.

Art. 3 din Legea nr. 77/2016 a reglementat dreptul consumatorului de a stinge obligatiile izvorate din contracte de credit, dupa cum urmeaza: “Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorate din contractele de credit cu tot cu accesorii, fara costuri suplimentare, prin darea in plata a imobilului ipotecat in favoarea creditorului, daca in termenul prevazut la art. 5 alin. (3) partile contractului de credit nu ajung la un acord.”

Interpretand dispozitiile textului de lege mai sus citat, instanta suprema arata ca legiuitorul nu a restrans posibilitatea stingerii obligatiilor de plata izvorand din noua contracte de credit, incheiate cu acelasi creditor, “insa din dispozitiile art. 3, precum si din economia intregii legi rezulta cerinta existentei unei garantii imobiliare pentru fiecare dintre aceste contracte.”

Aplicand acest rationament juridic, s-a apreciat ca acel credit negarantat cu un imobil nu va putea fi dat in plata pentru stingerea datoriilor, chiar daca intre parti s-a mai incheiat si un alt contract de credit, garantat.

Decizia nr. 20/2021 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 430/23.04.2021, fiind obligatorie.

II. Decizia ICCJ nr. 4/2021 privind admiterea recursului in interesul legii formulat de Colegiul de conducere la Curtii de Apel Cluj de stabilire, in concret, a aplicarii dispozitiilor art. 45 alin. (1) lit. a) si ale art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, in solutiile de admitere a apelurilor declarate impotriva hotararilor judecatorilor sindici de respingere a cererilor de trecere la faliment sau de confirmare a planurilor de reorganizare

Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ a formulat recursul in interesul legii prin care a solicitat pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 43 alin. (7) si ale art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu prevederile art. 480 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila. In motivare, s-a aratat ca in aceasta materie s-au constatat doua orientari juresprudentiale divergente, dupa cum urmeaza:

In prima orientare, instantele de control judiciar ce au admis apelurile formulate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de catre judecatorii sindici, au anulat respectivele hotarari si au trimis dosarele instantelor de fond, cu dispozitie obligatorie de trecere a debitorilor in faliment.

In cea de a doua orientare jurisprudentiala, instantele, admitand apelurile, au modificat sentintele pronuntate de judecatorii sindici si s-au pronuntat, pe fond, asupra cererilor de trecere la faliment, respectiv de confirmare a planului de reorganizare, dispunand, prin aceeasi decizie, numirea lichidatorilor judiciari.

Aceste din urma curti de apel si-au fundamentat deciziile pe principiul potrivit caruia exceptiile sunt de stricta interpretare si nu pot fi aplicate prin analogie, aratand ca nu pot fi aplicate, prin similitudine, dispozitiile privitoare la apelurile declarate impotriva sentintelor de respingere a cererilor de deschidere a procedurii insolventei, cand instantele de control judiciar, admitand apelurile trimit dosarele judecatorilor sindici, cu dispozitii obligatorii de deschidere a procedurii si de numire a administratorilor/ lichidatorilor judiciari. De asemenea, s-a mai aratat ca, prin modificarea sentintelor apelate, se elimina riscul de a nu exista continuitate si complementaritate intre hotararile judecatorului sindic si deciziile instantei de apel, deoarece intre dispozitia instantei de apel care anuleaza cu trimitere spre rejudecare si sentinta judecatorului sindic care trebuie sa puna in executare decizia instantei de apel de trecere a debitorului in faliment se interpune un interval de timp, cu consecinte nefaste pentru procedura.

ICCJ s-a pronuntat in favoarea primei orientari jurisprudentiale si a stabilit ca decizia corecta este cea de anulare a sentintei fondului si de trimitere a dosarului, catre judecatorul sindic, cu dispozitie de trecere a debitorului la faliment.

La adoptarea acestei decizii, instanta suprema a aratat ca prevederile art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 transpun, in esenta, efectele Deciziei nr. 5/04.04.2011 pronuntata de ICCJ – completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicata in M. Of. Nr. 350/19.05.2011, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 11 alin. (1) si art. 12 din Legea nr. 85/2006, in contextul caii de atac a recursului, reglementat de dispozitiile Codului de procedura civila de la 1865. Prin acea decizie, s-a statuat, la momentul respectiv, ca instanta de apel investita cu solutionarea recursului impotriva sentintei de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolventei va casa hotararea si va trimite cauza judecatorului sindic, pentru deschiderea procedurii. In acest caz, solutia este de casare si nu de modificare, fata de specificul procedurii de a fi, prin lege, succesiva. Per a contrario, solutia de modificare presupune o examinare limitata a motivelor reglementate de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila de la 1865, iar modificarea exclude trimiterea cauzei spre rejudecare.

Din aceste motive, la momentul adoptarii hotararii de unificare a practicii judiciare, s-a considerat ca prevederile art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedura civila de la 1865 trebuie aplicate nu in litera lor, ci circumstantiat, in masura compatibilitatii lor cu specificul procedurii insolventei de a fi etapizata legal si succesiv. Astfel, s-a aratat ca (in contextul Legii nr. 85/2006) atributiile fiecarui participant la procedura sunt de competenta exclusiva, neputand fi indeplinite de un alt participant, iar “pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata” revine in mod exclusiv judecatorului – sindic.

Rationamentul aplicat in cazul Deciziei ICCJ nr. 5/04.04.2011 este valabil si in contextul actual, al Legii nr. 85/2014 si al Noului Cod de procedura civila, motiv pentru care s-a statuat ca, inclusiv in cazul admiterii apelurilor, solutia corecta este de anulare, nu de modificare a hotararilor instantelor de fond, cu trimiterea cauzelor spre rejudecare catre judecatorii sindici, unicii competenti a se pronunta asupra trecerii debitorilor insolventi la faliment.

Decizia ICCJ nr. 4/2021 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 426/22.04.2021, fiind obligatorie.

III. Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 83/2021 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing.

Proiectul de lege, ce a suscitat foarte multe dezbateri intre practicienii dreptului, cu privire la modificarea substantiala a reglementarii operatiunilor de leasing, a fost adoptat de Parlamentul Romaniei, dupa aproximativ trei ani de la depunerea sa.

Astfel, a fost adoptata Legea nr. 83/2021, principalele modificari legislative fiind urmatoarele:

1. Este eliminat caracterul de titlu executoriu, recunoscut contractului de leasing, insa numai atunci cand locatarul/utilizatorul este consumator. Actul normativ include si definitia notiunii de consumator, astfel cum aceasta se regaseste si in alte acte normative, dintre care mentionam, cu titlu exemplificativ Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori si Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului.

Astfel, „prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice care are calitatea de utilizator/locatar intr-un contract de leasing, si care actioneaza in scopuri in afara activitatii sale comerciale. Calitatea de consumator care actioneaza in scopuri personale sau familiale se prezuma si se analizeaza in raport cu contractul care intra sub incidenta prezentei ordonante, si nu cu intreaga activitate a debitorului” (art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 83/2021).

2. Se modifica conditiile in care contractul de leasing incheiat cu un consumator poate fi reziliat, dupa cum urmeaza:

• In situatia in care locatarul/utilizatorul ce se incadreaza in categoria consumatorilor, astfel cum a fost mai sus definita, nu va achita ratele de leasing pentru o perioada de 3 luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contract, atunci locatorul / finantatorul va avea dreptul de a rezilia contractul de leasing;
• Precizam ca, pana la modificarea astfel intervenita, termenul in care locatorul/finantatorul putea rezilia contractul de leasing, din culpa locatarului/ utilizatorului era de doua luni consecutive de intarziere la plata ratelor, daca in contract nu se prevede altfel. Aceasta dispozitie este, in continuare, mentinuta, insa in contractele incheiate cu ceilalti locatari/utilizatori, ce nu sunt consumatori (in contractele incheiate intre profesionisti).

3. Sunt reglementate creantele datorate de locatarii/ utilizatorii ce se incadreaza in categoria consumatorilor, dupa cum urmeaza:

• Daca locatorul/utilizatorul restituie bunul de leasing, in termenul prevazut in contract, atunci eventualele despagubiri solicitate de locator/finantator cuprind  diferenta dintre totalul sumelor datorate conform contractului si valoarea obtinuta prin valorificare, exclusiv TVA, sau valoarea stabilita prin raport de evaluare a bunului de leasing, efectuata ulterior reposesiei de catre un evaluator autorizat.
• Este definita notiunea de “sume datorate conform contractului de leasing”, in cuprinsul sau fiind incluse urmatoarele categorii de debite: (i) facturile emise si neachitate; (ii) valoarea de intrare ramasa de achitat pana la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduala; (iii) cheltuielile cu asigurarile bunului de leasing, reprezentate de polita de asigurare obligatorie si/sau polita de asigurare facultativa; (iv) amenzi de circulatie; (v) amenzi pentru neplata rovignietei si (vi) taxele si impozitele aferente bunului.

4. Este prevazut dreptul de preemptiune la achizitionarea bunului de leasing, recunoscut locatarului/ utilizatorului – consumator, ce restituie bunul de leasing in termenul prevazut de contract, dupa cum urmeaza:

• In termen de 5 zile de la predarea bunului de leasing, locatarul/ utilizatorul – consumator, sau un tert indicat de acesta, beneficiaza de dreptul prioritar la cumpararea bunului de leasing. Acest drept de preemptiune poate fi exercitat in termen de 30 de zile de la data predarii, perioada de timp in care locatorul/finantatorul prezinta locatarului/ utilizatorului consumator, ori tertului indicat de acesta, pretul la care poate fi vandut bunul de leasing in conditiile dreptului de preemtiune: Pretul la care poate fi exercitat acest drept nu va putea fi mai mic decat contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului (definita mai sus la pct. 4), inclusiv valoarea reziduala, la care se adauga TVA, si va putea fi achitat in termenul de 30 de zile de la data predarii.
• Daca dreptul de preemptiune este exercitat de un tert indicat de locatarul/ utilizatorul – consumator, iar pretul astfel oferit este inferior cuantumului sumelor datorate conform contractului, atunci locatarul/ utilizatorul – consumator are obligatia de a credita contul locatorului/ finantatorului, cu diferenta necesara, pana la concurenta sumelor datorate conform contractului, cel mai tarziu la data incasarii de catre locator/ finantator a pretului de vanzare aferent transferului bunului, cu respectarea termenului de 30 de zile mai sus reglementat. Transferul dreptului de proprietate catre cumparator va opera la data incasarii integrale a sumelor datorate conform contractului.
• In situatia in care locatarul/utilizatorul – consumator si/sau tertul indicat de acesta nu vor respecta intocmai dispozitiile in care este reglementat dreptul de preemptiune, atunci locatorul/finantatorul va putea dispune in mod liber de bunul de leasing, iar la randul sau locatarul/utilizatorul – consumator va fi obligat sa achite sumele mentionate mai sus, la pct. 3 de mai sus.

5. Este reglementata si situatia in care locatarul/ utilizatorul – consumator nu restituie bunul de leasing, in termenul prevazut in contract: Acesta va datora, pe langa toate sumele calculate conform contractului reglementate la pct. 3 de mai sus, si cheltuielile legate de recuperarea bunului de leasing.

Concluzionand, noile modificari aduse operatiunilor de leasing se vor aplica numai contractelor incheiate cu consumatorii, atat contractelor de leasing financiar cat si a celor de leasing operational, deoarece dispozitiile legale nu disting intre aceste doua categorii de contracte.

Legea nr. 83/2021 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 401/16.04.2021, fiind aplicabile incepand cu data de 20.04.2021.