Atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor si membrilor din conducerea societatii debitoare, pentru acoperirea pasivului societatii

 

Un capitol foarte important în cadrul noii reglementari a procedurii insolventei, Legea nr. 85/2014, este reprezentat de atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor si membrilor din conducerea debitorului pentru acoperirea pasivului, atunci cand au contribuit la ajungerea acestuia in stare de insolventa. Aceasta actiune a fost reglementata similar si de Legea nr. 85/2006.

A. Faptele culpabile, savarsite de administratorii societatii debitoare sau de membrii sai de conducere, ce pot atrage raspunderea patrimoniala a acestora, pentru acoperirea pasivului societatii

La cererea lichidatorului judiciar, judecatorul sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, sa fie suportat de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa, prin una din urmatoarele fapte, prevazute in mod limitativ la art. 169 alin. 1 lit. a – h din Legea nr. 85/2014:

     a. Au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.

Prin deturnarea sau ascunderea unei parti a activului sau creditului persoanei juridice se intelege acea fapta ilicita, de natura contabila, prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate au fost deturnate de la destinatia lor normala sau au fost ascunse tertilor, printr-o utilizare frauduloasa, in folosul fostului administrator sau unei terte persoane.

Un asemenea caz a fost constatat de Tribunalul Arad prin Sentinta civila nr. 1580/07.12.2011, retinand ca fostul administrator a ridicat bani din casieria societatii si avansuri de trezorerie, fara a le restitui sau justifica.

     b. Au facut activitati de productie, comert sau prestari de servicii in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.

Prin aceasta reglementare sunt sanctionate activitatile prin care patrimoniul societatii este folosit in scopul de a obtine beneficii personale, si nu in cursul desfasurarii unei activitati profitabile. Astfel de activitati pot fi obtinerea unui imprumut bancar, de catre administrator sau de catre membrii de conducere, pentru a carui restituire s-a garantat cu activele societatii debitoare, sau efectuarea unor acte de comert in interes propriu, garantate cu bunurile societatii debitoare.

Cu titlu de jurisprundenta, invocam Decizia civila nr. 451/R/21.09.2010 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, prin care s-a retinut un caz de desfasurare a unei activitati economice in interes persoanal, sub acoperirea persoanei juridice. Activitatea societatii debitoare consta in intermedierea contractelor de asigurare, fiind broker de asigurari. Potrivit contractului de intermediere, societatea debitoare incheia cu persoane fizice sau juridice polite de asigurare, in baza carora incasa prime de asigurare, avand obligatia de a vira intr-un termen foarte scurt aceste prime in contul societatii de asigurare cu care incheiase contracte de intermediere sau consultanta. Din probele administrate, s-a constatat ca una dintre persoanele din conducerea societatii debitoare a incasat foarte multe prime de asigurare, pe care si le-a insusit, nedepunandu-le in trezeoreria societatii debitoare. Bineinteles, primele nu au mai ajuns la societatea de asigurari. Pentru savarsirea unor asemenea fapte, cererea a fost admisa, iar persoana culpabila a fost obligata sa suporte pasivul societatii.

     c. Au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetare de plati.

Continuarea activitatii ce ducea, in mod vadit, societatea la insolventa, presupune un ansamblu de decizii adoptate de membrii de conducere a societatii debitoarei, decizii neinspirate din punct de vedere financiar, care au adancit starea de insolvabilitate a societatii.

O asemenea situatie a fost stabilita de Tribunalul Bucuresti, prin Sentinta civila nr. 115/09.01.2013, prin care s-a admis cererea de atragere a raspunderii administratorilor societatii. Instanta a considerat ca administratorii, care cunosteau, inca din anul 2007, faptul ca persoana juridica era in incapacitate de plata, datoriile fiind de aproximativ trei ori mai mari decat lichiditatile, nu au declansat procedura insolventei, acumuland datorii tot mai mari, continuand activitatea pana in anul 2009 cand procedura a fost declansata la cererea unui creditor.

     d. Au tinut contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitea in conformitate cu legea.

Tinerea unei contabilitati fictive presupune neintregistrarea tuturor operatiunilor in contabilitatea societatii, iar netinerea contabilitatii, conform prevederilor legale, implica savarsirea unor fapte ilicite, sanctionate de Legea contabilitatii nr. 82/1991.

Prin Decizia civila nr. 427/19.03.2013 a Curtii de Apel Oradea s-a constatat ca nedepunerea bilanturilor contabile, pe o perioada de doi ani anteriori deschiderii procedurii, reprezinta un temei justificat pentru atragerea raspunderii patrimoniale. Pentru a se pronunta in acest sens, instanta a retinut ca, lipsa documentelor contabile in care sa se evidentieze activitatea desfasurata de societate si evolutia patrimoniala a firmei reprezinta un factor declansator al insolventei societatii, cata vreme in lipsa acestor documente nu se pot urmari creantele pe care societatea le are de achitat si scadenta acestora, disponibilul banesc pe care societatea il detine si obligatiile pe care clientii firmei le au fata de societate.

     e. Au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia.

Deturnarea sau ascunderea unei parti a activului persoanei juridice se poate realiza prin fapte ilicite de natura contabila, prin care o parte a activului sau bunuri individual determinate sunt ascunse tertilor sau folosite in alt scop decat cel al destinatiei lor normale. In aceasta categorie de fapte pot intra ascunderea unor documente justificative ori modificarea naturii unui bun intrat in patrimoniul societatii.

Marirea, in mod fictiv, a pasivului societatii, implica fapte ilicite de natura contabila, cum ar fi falsificarea evidentelor, prin pastrarea unor datorii deja platite, sau prin introducerea unor obligatii inexistente.

Prin Sentinta civila nr. 681/sind/19.03.2013 pronuntata de Tribunalul Brasov, s-a retinut ca nepredarea, catre lichidatorul judiciar, a activelor societatii ce figurau in evidentele contabile reprezinta o ascundere a activului persoanei juridice, activ ce este folosit in interes personal de administratorul societatii.

De asemenea, prin Decizia civila nr. 388/17.01.2014 a Curtii de Apel Cluj Sectia a II-a civila s-a constatat marirea fictiva a pasivului societatii, prin inregistrarea in contabilitate a unor cheltuieli nejustificate, din punct de vedere economic.

     f. Au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati.

Reglementarea are in vedere obtinerea de fonduri pentru amanarea incetarii de plati, prin incheierea unor acte juridice in care prestatia societatii este cu mult mai mare decat cea oferita in schimb. Asemenea cazuri pot fi incheierea de contracte de imprumut cu dobanzi mult mai mari decat cele practicate pe piata.

     g. In luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.

Reglementarea urmareste sanctionarea dezavantajarii unor creditori, in dauna celorlalti, prin efectuarea de plati preferentiale.

     h. Orice alta fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa a debitorului.

Acesta este un aspect de noutate in sistemul nostru legislativ, introdus prin Legea nr. 85/2014, deoarece reglementarile anterioare nu includeau posibilitatea atragerii raspunderii patrimoniale a administratorilor pentru orice fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa a societatii debitoare. Necesitatea introducerii acestui text de lege a aparut pentru a preintampina orice dificultati de incadrare, in norma sanctionatoare, a unor fapte ce au cauzat starea de insolventa. Asadar, managementul defectuos, savarsit cu intentie, este pentru prima oara sanctionat, in legislatia noastra, cu atragerea raspunderii patrimoniale. Persoana invinuita totusi se poate apara, sustinand ca nu a actionat cu intentie, iar sarcina probei revine reclamantului, fiind destul de dificil de dovedit aceasta forma de vinovatie.

B. Procedura de solutionare

Asa cum am aratat mai sus, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale poate fi formulata, in principal, de administratorul sau lichidatorul judiciar.

Daca administratorii/ lichidatorii judiciari nu au indicat, in raportul privind cauzele insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa, sau au hotarat ca nu este cazul sa introduca aceasta actiune, presedintele comitetului creditorilor, in baza hotararii comitetului creditorilor, ori un creditor desemnat, pot formula actiunea. De asemenea, poate formula actiunea creditorul ce detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.

Cererea se solutioneaza separat de judecatorul sindic, intr-un dosar asociat.

Sentinta de admitere a cererii de atragere a raspunderii patrimoniale se comunica Oficiului National al Registrului Comertului din oficiu, de catre instanta. Persoana impotriva careia s-a emis o asemenea sentinta nu va mai putea fi administrator, sau daca este administrator al altei societati, va fi decazuta din functie timp de 10 ani de la data ramanerii definitive a hotararii.

Sentinta de admitere a acestei actiuni poate fi pusa in executare silita, potrivit normelor Codului de procedura civila, iar sumele obtinute din executare vor fi repartizate, de executorul judecatoresc, creditorilor cuprinsi in tabelul definitiv consolidat pus la dispozitie de lichidatorul judiciar.

Fiind vorba de o actiune in raspundere delictuala, cererea trebuie sa indeplineasca conditiile de admisibilite desprinse din prevederile art. 1349 din Noul Cod Civil:

– existenta prejudiciului;

– existenta faptei ilicite;

– existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;

– existenta vinovatiei.

Asa cum am mentionat mai sus, faptele ce determina atragerea raspunderii patrimoniale sunt strict reglementate de legiuitor insa, pentru admiterea actiunii nu este suficient a se dovedi savarsirea faptei culpabile. Pentru ca cererea sa fie adminisibila, trebuie demonstrat faptul ca starea de insolventa a fost determinata de faptele culpabile savarsite de administrator sau de membrii conducerii, ca acestia au actionat cu vinovatie in forma intentiei directe, prejudiciind astfel creditorii.

Faptele savarsite de fostul administrator trebuie analizate in contextul starii de insolventa a societatii debitoare, ca fiind un complex de cauze sau conditii care au dus sau au favorizat ajungerea in stare de incetare de plati. Aceste fapte trebuie sa fie determinante in lipsirea societatii de lichiditatile necesare achitarii creditorilor, tocmai pentru ca respectiva societate a fost administrata cu rea – credinta sau neglijenta, ceea ce a condus la imposibilitatea, pentru creditori, de a isi recupera creantele (in acest sens, invocam decizia civila nr. 775/03.04.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara).

Asadar, aceasta raspundere patrimoniala a persoanelor responsabile de conducerea debitorului in stare de insolventa este menita sa asigure acoperirea pasivului debitorului atunci cand averea acestuia nu satisface toate creantele creditorilor. In general, cei mai afectati de insolventa sunt creditorii chirografari, care sunt pe pozitia finala in ordinea distribuirii fondurilor obtinute in cadrul acestei proceduri. Scopul urmarit de legiuitor a fost acela de a pune la indemana creditorilor mijloacele juridice cele mai potrivite pentru a asigura acoperirea pasivului debitorului si a realiza scopul acestui act normativ.

Avocat Madalina Ionescu (fosta Moianu)