I. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România a adoptat Hotărârea nr. 2/2018 pentru modificarea şi completarea Statului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, aprobat prin Hotărârea Congresului U.N.E.P.I.R nr. 3/2017
Modificările aduse Statutului acestei profesii, vizează următoarele aspecte:
– dreptul formelor de exercitare a profesiei de a se asocia liber, pentru gestionarea în bune condiţiuni a procedurilor de insolventă;
– compunerea consiliului de conducere a filialelor U.N.E.P.I.R.;
– certificatele pe care secretariatul U.N.E.P.I.R. le poate elibera, la cererea membrilor săi, pentru certificarea stării juridice a formei de organizare, a numelui şi numărului matricol al lichidatorului;
– taxele de participare la manifestări ştiinţifice/seminare profesionale organizate în interesul membrilor săi.
Hotărârea U.N.E.P.I.R. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 548/02.07.2018, specificându-se totodată că Statutul acestei profesii urmează a fi republicat în Monitorul Oficial, dându-se textelor o nouă numerotare.
II. ANAF a emis Metodologia de distribuire a sumelor platite de contribuabili in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale din 28.06.2018
Potrivit dispoziţiilor art. 163 Cod procedură fiscală (Legea 207/2015), contribuabilii achită creanţele fiscale administrate de organele fiscale centrale şi de organele fiscale locale în conturi unice, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile fiscale datorate.
Tipurile de obligaţii fiscale ce se achită în conturi unice au fost stabilite prin Ordinul ANAF nr. 7166/2017 privind stabilirea obligaţiilor fiscale locale care se plătesc în contul unic şi prin Ordinul ANAF nr. 1612/2018 pentru aprobarea Nomenclatorului obligaţiilor fiscale care se plătesc în contul unic.
Prin metodologia din 28.06.2018, ANAF a stabilit şi modul de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic şi ordinea de stingere a obligaţiilor.
Metodologia de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale din 28.06.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 545/29.06.2018.
III. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 13/2018 prin care a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului cu privire la „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare”
Iniţiatorul recursului în interesul legii, Avocatul Poporului, a arătat că este necesară interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în sensul de a se stabili dacă descrierea insuficientă a unei fapte sancţionate contravenţional, în procesul – verbal de contravenţie, atrage nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenţie (art. 17) sau echivalează cu neîndeplinirea cerinţei privind fapta contravenţională şi atrage nulitatea relativă a actului de constatare (art. 16).
Instanţa supremă a reţinut că motivele de nulitate relativă ale proceselor – verbale de contravenţie sunt cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, iar cele de nulitate relativă cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Insuficienta descriere a faptei contravenţionale nu permite petentului să realizeze o apărare eficientă în contradictoriu cu organul constatator, punându-l într-o situație de inegalitate cu organul administrativ, în ceea ce privește posibilitatea combaterii constatărilor efectuate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, dreptul său la apărare fiind astfel afectat. De asemenea, s-a mai arătat faptul că o descriere insufientă a faptei culpabile, de către agentul constatator, împiedică instanţele judecătoreşti la încadrarea exactă în drept şi la verificarea sancţiunii aplicabile. Această neregularitate poate fi invocată numai de către persoana al cărei interes a fost încălcat la emiterea actului contestat, pe calea plângerii contravenţionale, petentului revenindu-i obligaţia de a demonstra în ce măsură insuficienta descriere a faptei l-a împiedicat să indentifice în ce constă fapta şi să combată susţinerile organului constatator.
Nelegalitatea ce afectează procesul-verbal de contravenție, prin descrierea insuficientăa faptei, nu este, așadar, intrinsecă, adică nu duce în orice situație la anularea actului respectiv, ci numai atunci când vătămarea produsă petentuluieste de naturăsăîmpiedice identificarea faptei săvârșite, încadrarea în drept şi sancțiunea aplicabilă, cu consecința imposibilității efectuării apărărilor în cadrul procesului judiciar.
Pentru aceste considerente, instanţa supremă a admis recursul în interesul legii şi a statuat că „ Descrierea insuficientă a faptei echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenționale și atrage nulitatea relativăa procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit dispozițiilor art. 16din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.”
Decizia nr. 13/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 541/29.06.2018, fiind obligatorie.
0 Comments