Executarea silita a obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
In cadrul procedurii executionale, creditorii se confrunta cu problema termenului de gratie de sase luni acordat de legiuitor institutiilor publice, termen in care acestea au posibilitatea de a plati obligatiile financiare ce le revin, stabilite prin titluri executorii.
Chiar daca executarea silita demarata impotriva institutiilor publice este guvernata de normele generale procedurale, din materie civila, O.G. nr. 22/2012 privind executarea obligatiilor de plata a institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii instituie, in favoarea acestor institutii debitoare, un regim derogator. Astfel, prin art. 2 si art. 3 din acest act normativ, executarea silita poate incepe numai dupa expirarea unui termen de sase luni ce curge de transmiterea, de catre creditor, a somatiei de plata comunicata prin intermediul executorului judecatoresc.
Prevederile O.G. nr. 22/2012 au suscitat probleme practice diverse, jurisprundenta statuand ca, in materia executionala, legislatia se interpreteaza in favoarea creditorului.
Astfel, unii creditori au ales sa formuleze cererea de executare silita impotriva institutiei publice, iar executorul judecatoresc a intocmit si comunicat institutiei debitoare somatia reglementata de art. 2 din O.G. nr. 22/2012, efectuand actele de executare silita ulterior implinirii termenului de gratie de sase luni. In asemenea cazuri, unele institutii publice au formulat contestatie la executare, solicitand anularea procesului – verbal de stabilire a onorariului executorului judecatoresc si cheltuielilor de executare silita. Prin Sentinta civila nr. 12068/2009 – dosar nr. 1/299/2009, Judecatoria Sectorului 1 s-a pronuntat in favoarea creditorului, respingand contestatia la executare. Instanta a retinut ca procedura de realizare a unei creante impotriva institutiei publice trebuie sa respecte anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu buna – credinta a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si finalitate. Instanta a apreciat ca prevederile O.G. nr. 22/2012 au fost respectate in conditiile in care executorul judecatoresc a dispus infiintarea masurii popririi asupra conturilor institutiei publice, ulterior implinirii termenului de gratie de sase luni.
O interpretare surprinzatoare a prevederilor O.G. nr. 22/2012 a fost data de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia civila nr. 911 pronuntata la data de 5 martie 2013 in dosarul nr. 5785/2/2012. Instanta suprema a statuat ca “beneficiul termenului de gratie in favoarea institutiilor publice este conditionat de dovada neexecutarii benevole a obligatiei din cauza lipsei de fonduri, dar si de dovada demersurilor facute pentru obtinerea fondurilor necesare achitarii obligatiilor.” In aceasta speta s-a retinut ca, de la momentul in care hotararea judecatoreasca a devenit executorie si pana la data formularii de catre creditor a cererii de executare silita, institutia publica nu a facut nici un demers pentru achitarea de buna – voie a obligatiei de plata si nici pentru a obtine fondurile necesare. Prin urmare, acordarea unui termen de gratie, in aceste conditii, contravine dreptului la un proces echitabil instituit de prevederile art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Decizia instantei supreme constituie un precedent judiciar de care instantele de executare vor tine cont atunci cand vor solutiona eventualele contestatii la executare formulate de institutiile publice debitoare. Practic, in situatia in care institutia publica debitoare nu face demersuri pentru a procura fondurile necesare indeplinirii obligatiei de plata, in termen de sase luni de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit executorie, in cadrul ulterioarei proceduri executionale nu va mai putea invoca beneficiul termenului institutit de prevederile O.G. nr. 22/2012.
Madalina Ionescu (fosta Moianu)
0 Comments