Printr-un contract de leasing, finanțatorul transmite, pe o perioada determinata, dreptul de folosinta asupra unui bun, asupra caruia are un drept de proprietate, utilizatorului, la solicitarea acestuia din urma, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing.

     In functie de prevederile contractului de leasing, in situatia în care utilizatorul nu mai plateste ratele de leasing, finantatorul poate rezilia contractul, solicitand restituirea bunului. In cazul in care acesta refuza sa predea bunul de buna-voie, finantatorul poate formula o cerere de executare silita in vederea reposesiei, avand in vedere ca, contractul de leasing, potrivit legii, este titlu executoriu.

    Cererea de executare silita se adreseaza unui executor judecatoresc, conform competentelor stabilite de Codul de procedura civila, care va demara executarea silita impotriva utilizatorului, in vederea recuperarii bunului.

     Impotriva procedurii de executare silita, utilizatorul poate formula contestatie la executare silita, avand dreptul sa solicite și suspendarea executarii, pana la solutionarea cererii introductive.

     Admiterea cererii de suspendare a executarii silite, pentru recuperarea bunului ce face obiectul contractului de leasing, are ca efect imediat suspendarea dreptului finantatorului de a reintra in posesia acestuia, luand nastere „dreptul” utilizatorului de a folosi bunul cu titlu gratuit.

Suspendarea executarii silite, avand ca obiect recuperarea bunului, aduce prejudicii importante finantatorului.

     Suspendarea executarii silite pentru recuperarea bunului de catre finantator, transforma contractul de leasing intr-un „contract de comodat”, deoarece utilizatorul poate folosi bunul pana la solutionarea contestatiei la executare, fara a fi obligat sa achite ratele de leasing.

      De cele mai multe ori, la solutionarea cererilor de suspendare a executari silite, se are in vedere doar un eventual prejudiciu adus utilizatorului, debitor al obligatiei de a restitui bunul, ignorandu-se in totalitate prejudiciul pe care il inregistreaza finantatorul, in calitate de creditor, prin faptul ca acesta nu incaseaza ratele de leasing aferente folosintei bunului, al carui proprietar este.

       In practica instantelor de judecata, suspendarea executarii silite pentru recuperarea bunului a dus la situatii anormale, cu prejudicii care sunt greu sau chiar imposibil de recuperat de catre finantator.

      De exemplu, pe rolul Judecatoriei Focsani a fost inregistrat la data de 03.12.2012 un dosar avand ca obiect contestatie la executare, prin intermediul careia s-a solicitat si suspendarea executarii silite privind recuperarea autoturismului ce face obiectul unui contract de leasing. In aceasta cauza, instanta a dispus suspendarea executarii silite, avand ca obiect si recuperarea bunului. Prin Sentinta civila nr. 2915/25.11.2013, instanta de fond a anulat in parte actele de executare silita. Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs la Tribunalul Vrancea, iar prin Decizia nr. 45/04.02.2014 s-a admis recursul si s-a casat hotararea recurata, dispunandu-se trimiterea dosarului la instanta de fond pentru completarea materialului probator. Cauza a fost reluata la instanta de fond, incepand cu data de 21.03.2014, nefiind solutionata nici pana in prezent.

      In speta prezentata mai sus, utilizatorul nu a mai achitat nicio rata de leasing pentru folosinta bunului, proprietatea finantatorului, din data de 19.11.2012, datorita admiterii cererii de suspendare a executarii silite, desi il foloseste in continuare. Practic, prin hotararea instantei de fond, din primul ciclu procesual, contractul de leasing a fost transformat intr-un „contract de comodat”, deoarece utilizatorul foloseste bunul fara sa plateasca ratele de leasing.

      Prin urmare, cand se analizeaza temeinicia cererii de suspendare a executarii silite formulate de utilizator, instanta ar trebui sa aiba in vedere nu numai eventualul prejudiciu pe care acesta il poate inregistra, dar si prejudiciul produs finantatorului, care nu are nicio garantie ca va putea sa recupereze macar ratele de leasing aferente perioadei in care executarea silita a fost suspendata, iar bunul a fost folosit cu titlu gratuit.

      Legiuitorul nu a reglementat acest aspect, la momentul legiferarii Ordonantei nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, instanta de judecata urmand sa aplice dispozitiile Codului de procedura civila.

      Practica ne-a aratat ca aplicarea dispozitiilor Codului de procedura civila in spete de acest gen, duc de cele mai multe ori la prejudicierea finantatorului, avand in vedere procedura anevoioasa a executarii silite, precum si nenumaratele „parghii” pe care debitorul le are la indemana pentru a nu platii debitele datorate. Exista un risc semnificativ de mare, ca finantatorul sa nu poata recupera contravaloarea folosintei bunului, chiar si dupa respingerea contestatie la executare si implicit a respingerii cererii de suspendare a executarii silite.

      Pentru aceste motive, consideram ca se impune modificarea Ordonantei nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, astfel incat, suspendarea executarii silite pentru recuperarea bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing, sa se dispuna numai daca utilizatorul achita ratele de leasing aferente perioadei in care se solutioneaza contestatia la executare, pentru a se evita prejudicierea finantatorului.

Avocat Marc Aureliu Horia