Raspunderea executorului judecatoresc pentru malpraxis

O situatie poate mai putin intalnita in practica este cea in care executorul judecatoresc, in indeplinirea exercitarii atributiilor ce ii revin in cadrul instrumentarii unui dosar executional, cauzeaza creditorului un prejudiciu ca urmare a indeplinirii in mod nelegal sau a neindeplinirii unui act executional.

Ca urmare a faptei cauzatoare, instanta de judecata investita cu solutionarea contestatiei la executare promovata de catre debitor, retinand nulitatea, neregularitatea sau viciul procedural executional constand in neindeplinirea/indeplinirea in mod nelegal a actului executional intocmit de catre executorul judecatoresc, poate dispune:

• anularea actului executional,
• anularea tuturor formelor de executare,
• anularea executarii silite,
• intoarcerea executarii silite si repunerea partilor in situatia anterioara demararii procedurii executionale,

cu consecinta producerii unui evident prejudiciu patrimonial in sarcina creditorului datorat culpei exclusive a executorului judecatoresc.

In acest sens, prin care instanta de judecata poate dispune anularea actului sau a executarii silite, putem da cu titlu de exemplu:

• necomunicarea catre debitor a titlului executoriu si a somatiei prevazuta de art. 667 alin.1 Cod procedura civila, cu exceptia cazului in care legea prevede ca executarea se face fara somatie sau fara comunicarea titlului executoriu, este prevazuta sub sanctiunea nulitatii executarii silite;
• omisiunea unuia dintre elementele ce trebuie sa le cuprinda publicatia de vanzare este sanctionata cu nulitatea actului, sanctiunea fiind prevazuta de art. 839 alin. 1 Cod procedura civila privind publicitatea vanzarii imobilului;
• incheierile dispuse de catre executorul judecatoresc, in temeiul art. 657 Cod procedura civila, ce nu cuprind unul dintre elementele componente prevazute de lege duc la nulitatea actului.

Demn de retinut sunt dispozitiile art. 704 Cod procedura civila potrivit carora nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente, dispozitiile art. 174 si urmatoarele fiind aplicabile in mod corespunzator.

In acest caz, in care instanta de judecata anuleaza executarea silita ca urmare exclusiv a actelor executionale neintocmite sau intocmite in mod nelegal de catre executorul judecatoresc, obligandu-l pe creditor si la plata cheltuielilor de judecata, se pune problema raspunderii executorului judecatoresc pentru malpraxis, respectiv antrenarea raspunderii civile a acestuia.

Poate executorul judecatoresc sa raspunda pentru pagubele cauzate ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite proprii in vederea repararii prejudiciului cauzat creditorului? Este admisibila o astfel de actiune in fata instantei de judecata?

Pentru a putea da un raspuns, trebuie sa avem in vedere normele legale incidente exercitarii profesiei de executor judecatoresc, in speta Statutul UNEJ si al profesiei de executor judecatoresc precum si Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti.

Art. 55 alin.1 din Statutul UNEJ si al profesiei de executor judecatoresc prevede ca “executorul judecatoresc raspunde pentru modul in care isi indeplineste atributiile, disciplinar sau civil, in conditiile legii, regulamentului si statutului”.

Intalnim, astfel potrivit acestui text, atat o raspundere disciplinara a executorului judecatoresc, cat si o raspundere civila a acestuia.

Aceasta raspundere este reintalnita si in Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, in art. 45, potrivit caruia “raspunderea civila a executorului judecatoresc poate fi angajata, in conditiile legii, pentru cauzarea de prejudicii prin incalcarea obligatiilor sale profesionale”.

Art. 47 din Legea nr.188/2000 prevede cand poate interveni raspunderea disciplinarea a executorului judecatoresc iar actiunea disciplinarase exercitade ministrul justitiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecatoresti si se judecade Consiliul de disciplina al acesteia.

Sanctiunile ce se pot dispune sunt: mustrarea, avertismentul, amenda de la 500 lei la 3.000 lei, suspendarea din functie pe o durata de la o luna la 6 luni si excluderea din profesie.

Prin urmare, in situatia in care executorul judecatoresc, datorita culpei sale evidente, a produs o paguba creditorului prin anularea executarii silite, cauzandu-i si un prejudiciu material cuantificabil, persoana prejudiciata, in speta creditorul, se poate indrepta impotriva executorului judecatoresc printr-o actiune disciplinarea prin formularea unei plangeri/petitii/sesizari inaintata Camerei executorilor judecatoresti in a carei raza teritoriala este situat biroul executorului judecatoresc.

Este de retinut insa ca rezultatul unui astfel de demers nu se poate materializa decat prin dispunerea impotriva executorului judecatoresc a masurilor mai sus enumerate, masuri care oricum nu pot fi multumitoare prin prisma nerepararii prejudiciului cauzat petentului creditor, solutia reparatoare din punctul de vedere al creditorului fiind promovarea unei actiuni in instanta privind atragerea raspunderii civile a executorului judecatores.

Trebuie avut in vedere ca Noul Cod civil distinge intre raspunderea civila contractuala prevazuta de dispozitiile art. 1350 si raspunderea civila delictuala prevazuta de art. 1357.

In conditiile in care nu exista incheiat un contract de executare silita intre creditor si executorul judecatoresc, acestuia nu ii pot fi incidente dispozitiile atragerii raspunderii civile contractuale.

Art. 1357 Cod civil, cel care reglementeaza raspunderea civila delictuala,  dispune in alin. 1 ca “cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.”

Raportandu-ne la denumirea Capitolului IV. Raspunderea civila, din care face parte art. 1359 si urmatoarele, raspunderea civila apare astfel ca fiind o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.

In ceea ce priveste textul legal care reglementeaza raspunderea civila delictuala prevazut de catre art. 1357 Cod civil, se retine ca raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.

Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 la care am facut mentiune precum si a urmatoarelor articole incidente din Codul civil, rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

• existenta unui prejudiciu;
• existenta unei fapte ilicite;
• existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
• existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

In lipsa oricaruia dintre aceste elemente, raspunderea executorului judecatoresc pentru malpraxis prin angajarea raspunderii sale civile delictuale nu este admisibila.

In consecinta, avand la indemana acest temei legal, creditorul, pe calea formularii unei actiuni in pretentii banesti impotriva executorului judecatoresc si facand dovada intrunirii cumulative a tuturor elementelor constitutive ale actiunii civile delictuale, respectiv:

1) Sa faca dovada existentei prejudiciului patrimonial si sa il cuantifice iar in acest sens se retine ca prejudiciul da dreptul pagubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare daca sunt indeplinite, cumulativ, doua conditii, si anume:  

a) prejudiciul sa fie cert;

b) prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.

Putem afirma fara dubiu ca prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atat timp cat o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, intrucat nu poate face dovada existentei unui interes.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci cand este sigur, atat sub aspectul existentei, cat si al întinderii sale. Este considerat cert prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii in despagubire, in masura in care sunt sigure atat aparitia acestui prejudiciu, cat si posibilitatea de a fi determinat.

O alta conditie se refera la imprejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin inaintarea unei actiuni in instanta pentru plata despagubirilor.

2) Sa arate in ce consta fapta ilicita a paratului executor judecatoresc ce a condus la anularea executarii silite, la anularea formelor de executare, cu consecinta  eventuala a repunerii partilor in situatia anterioara demararii procedurii executionale;

3) Sa faca dovada existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat, respectiv prejudiciul cauzat creditorului sa fie consecinta faptei ilicite savarsite de catre executorul judecatoresc;

4) Sa faca dovada existenta vinovatiei executorului judecatoresc, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care acesta a actionat in cadrul procedurii executionale.

Cererea de chemare in judecata indreptata impotriva executorului judecatoresc, fiind o cerere evaluabila in bani (prin evaluarea si cuantificarea prejudiciului cauzat), trebuie sa fie timbrata la valoarea pretentiilor solicitate, potrivit art. 3 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Instanta competenta sa solutioneze cererea este Judecatoria (daca cererea evaluabila in bani este in valoare de pana la 200.000 lei) sau Tribunalul (daca cererea are o valoare mai mare de 200.000 lei) in a carui circumscriptie isi are sediul executorul judecatoresc.

In speranta ca noi, in calitate de creditori, nu vom fi nevoiti sa promovam pe rolul instantelor de judecata astfel de actiuni indreptate impotriva executorilor judecatoresti, nu putem decat sa ne bazam pe intreaga probitate profesionala si morala a executorului judecatoresc precum si pe raporturile ce decurg din relatia creditor – executor judecatoresc – debitor.

Consilier juridic

Decebal Oroviceanu