O cunoscută expresie populară spune că „atunci când intri în horă trebuie s-o joci până la capăt”. Te dor picioarele, poți obosi foarte tare, te poți împiedica însă, întotdeauna există șansă de izbândă pentru că până la urmă e vorba despre asumarea unei responsabilități. Și, ca să facem o analogie cu sensul conotativ al expresiei, hora nu se joacă individual, ci prin participarea mai multor persoane. Simpla perturbare a acesteia prin „a nu o juca până la capăt” îi schimbă cursul, ritmul, și încurcă și ceilalți participanți. Clișeic sau nu, regula se aplică în general, atât în viață ca noțiune de principiu, cât și în orice activitate în care sunt implicate și alte părți.
În abordarea acestei analogii, o mare atenție trebuie acordată segmentului de reposesie de bunuri, unul de altfel foarte vast și susceptibil de a îmbrăca o formă standard deoarece, multitudinea de situații existente îl determină să fie abordat din mai multe puncte de vedere.
De-a lungul timpului s-a constatat că omului nu-i mai este frică nici de Dumnezeu, cu atât mai puțin de alt om. Odată cu evoluția societății, au evoluat și percepțiile oamenilor cu privire la calitatea de îndatorat (debitor), de împrumutător (creditor), dar și cu privire la calitatea de recuperator sau „cămătarul cu acte”, cum mulți îl descriu și, permiteți-mi să deschid o paranteză (denumirea aceasta, în afară de faptul că îmbracă o formă semantică negativă, nu are nimic de-a face cu realitatea, însă, de dragul vastei și minunatei limbi române, permisive de altfel în exprimare, este folosită pentru a identifica această categorie de profesioniști care își desfășoară activitatea în strictă concordanță cu legea, după niște norme și reguli bine stabilite, ce sunt reglementate astfel încât să fie eliminată posibilitatea apariției unor abuzuri. Și dacă tot am adus în discuție semantica limbii române, ad literam, acest oximoron ”cămătari cu acte” are doi termeni care se opun ca semnificații. Nici un cămătar nu are acte în regulă, cum nici un act de pe lumea asta nu stipulează meseria de cămătar. Pentru că a fi cămătar nu e o meserie, e un „talent”. Nu mulți îl au, iar puținii care îl posedă, îl fructifică la maxim. Cămătarul este persoana care oferă bani împrumut în schimbul unei camete, adică o dobândă excesivă, iar din istorisirile mai vechi, acest mare „talent” al cămătarilor este îmbogățirea fără justă cauză – închid paranteza), astfel că procesul de recuperare a bunurilor, în general, este vădit îngreunat de o atitudine de nepăsare și superioritate din partea unor utilizatori când vine vorba de asumarea responsabilităților, că tot vorbeam de horă.
Pentru a identifica în linii largi sensul problemei, activitatea de recuperare a bunurilor, în special a celor care formează obiectul contractelor de leasing, se soldează cu o sumedenie de reacții din partea debitorilor care țin foarte mult de cultura noastră financiară […]
Pentru a citi articolul întreg pe platforma Universul Juridic, faceți click aici.
0 Comments