Perimarea executarii silite este reglementata atat de Codul de procedura civila anterior, in vigoare de la 1865, cat si de Noul Cod de procedura civila, in vigoare de la 2013, ca o sanctiune aplicata creditorului, pentru lipsa de staruinta in procedura executionala, putand fi invocata de orice parte interesata, efectele constand in anularea tuturor actelor de executare silita.

In Codul de procedura civila anterior, in vigoare de la 1865, institutia perimarii executarii silite si-a gasit reglementarea la art. 389 – 390. Regula instituita de legiuitor, la art. 389, este aceea ca executarea se perima de drept, iar orice parte interesata poate cere desfiintarea sa, atunci cand creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fie urmat de alte acte de urmarire. La art. 390 regasim singura exceptie de la aceasta regula, potrivit careia nu se perima executarea atunci cand legiuitorul a pornit executarea fara somatie. Un astfel de caz este cel al popririi, forma de executare care, conform art. 454 alin. 1, debuteaza fara somatie prealabila, fiind necesara numai instiintarea debitorului asupra masurii dispuse prin adresele de poprire transmise tertilor popriti.

Doctrina juridica s-a pronuntat fara echivoc in sensul ca, pentru a evita perimarea, creditorul trebuie sa demonstreze ca a staruit in executare, chiar daca executorul judecatoresc nu a dat curs cererilor sale. Astfel, s-a aratat ca pentru a intrerupe termenul perimarii este suficient sa reiasa, din dosarul executional, faptul ca creditorul a manifestat suficienta diligenta pentru continuarea executarii silite. Opiniile au fost justificate de interpretarea vointei legiuitorului care a a inteles astfel sa sanctioneze pasivitatea creditorului. (a se vedea Ion Deleanu, „Tratat de procedura civila”, Editura All Beck, Editia 2005, Volumul II, pagina 468.” si S. Zilberstein, V.M. Ciobanu. „Drept procesual civil. Executarea silita, Editura Lumina Lex, Editia 1996, volumul I, pagina 187.”).

Interpretand chiar dispozitiile art. 390 din Codul de procedura civila, un autor a avansat opinia potrivit careia perimarea intervine atunci cand creditorul nu a raspuns solicitarii executorului si in mod culpabil nu a urmarit executarea silita. Asemenea situatii pot aparea atunci cand creditorul nu avanseaza cheltuieli de executare, cand nu raspunde executorului la solicitarea sa privind necesitatea administrarii unei expertize ori numirii unui custode asupra bunurilor sechestrate, etc. Potrivit acestui autor, perimarea nu intervine atunci cand executorul, in mod culpabil, dupa emiterea somatiilor nu a mai facut acte de executare silita, desi nu a intervenit nici suspendarea si nici anularea executarii silite. Opinia autorului este justificata de aceea ca executorul are obligatia de a efectua toate actele necesare urmaririi silite, din oficiu, Codul de procedura civila nereglementand institutia cererii de staruinta in executare.” (a se vedea E. Huruba, „Contestatia la executare in materie civila”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, Editia 2011, pag. 274 – 279).

Cu toate acestea, de foarte multe ori, instantele au decis anularea intregii executari silite, deoarece nu s-au efectuat acte de urmarire pentru perioade mai mari de sase luni, desi creditorul a staruit in executarea silita. In acest sens, invocam ca si exemple Sentinta civila nr. 243/28.01.2016 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 6286/176/2015, mentinuta in recurs prin Decizia civila nr. 125/31.05.2016 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr. 6286/176/2015*, Sentinta civila nr. 2675/04.11.2015 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. 3637/176/2015, mentinuta in recurs prin Decizia civila nr. 3/25.02.2016 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr. 3637/176/2015 si Sentinta civila nr. 1136/05.02.2016 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr. 18666/245/2015, mentinuta in recurs prin Decizia civila nr. 119/21.09.2016 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 18666/245/2015.

In asemenea cazuri, instantele au interpretat dispozitiile art. 390 Cod procedura civila in sensul ca, pentru a fi intrerupt cursul perimarii, sunt necesare doua conditii cumulative: creditorul sa staruie in executare, iar executorul sa efectueze acte de executare la intervale de maxim 6 luni. Mai mult decat atat, desi in hotararile judecatoresti mentionate executarea s-a efectat prin poprirea conturilor bancare si a veniturilor salariale ale debitorului, iar instantele au retinut ca in asemenea cazuri legiuitorul a instituit o exceptie, totusi au admis exceptia perimarii, motivat de faptul ca executarea nu s-a efectuat numai prin poprire, ci si prin alte acte de executare, debitorii fiind somati in cateva randuri sa isi indeplineasca obligatiile cuprinse in titlul executoriu. Solutiile sunt, din punctul nostru de vedere, netemeinice si nelegale, deoarece executarea prin poprire nu se perima, iar daca instantele considerau ca nu s-au efectuat alte acte de executare, privind spre exemplu urmarirea imobiliara, atunci trebuiau sa anuleze cel mult partial executarea, mentinand legalitatea masurii popririi.

In alte situatii insa, instantele au apreciat ca a intervenit intreruperea cursului executarii silite prin cererile de staruire ale creditorului, retinand totodata ca poprirea nu se perima, motiv pentru care exceptia nu intervine ori de cate ori in cursul procedurii s-au efectuat si popriri asupra conturilor bancare ori asupra veniturilor salariale, chiar daca executarea a avut in vedere si urmarirea imobilelor aflate in patrimoniul debitorului. Specificam cu putere de exemplu Decizia civila nr. 344/07.05.2014 pronuntata de Tribunalul Giurgiu in dosarul nr. 1164/122/2014, Sentinta civila nr. 18472/28.11.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, Decizia civila nr. 105/05.02.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 28611/212/2012 si Decizia civila nr. 100/24.08.2016 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 28611/212/2012.

In Noul Cod de procedura civila, institutia perimarii este reglementata usor diferit, la art. 697 – 699. Astfel, perimarea intervine atunci cand creditorul, din culpa sa, nu a efectuat un act ori un demers necesar executarii silite, solicitat in scris de executorul judecatoresc, in termen de 6 luni de la data solicitarii. De la aceasta regula, nu s-a mai pastrat exceptia privitoare la actele de executare efectuate fara somatie.

Deocamdata, in practica nu am intalnit multe cazuri de perimare a executarii silite, avand in vedere perioada relativ scurta de la momentul intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila, precum si nuantarea noii reglementari. Astfel, perimarea nu mai intervine de drept ori de cate ori pentru o perioada mai mare de 6 luni nu au fost efectuate acte de urmarire, ci doar atunci cand creditorul nu raspunde la solicitarea executorului judecatoresc, intarziind astfel un act sau demers necesar procedurii.

Subliniem faptul ca, pentru a se pune in discutie perimarea, este necesar ca, din actele dosarului sa rezulte ca executorul i-a solicitat creditorului, in scris, concursul in realizarea procedurii. Consideram ca nu intervine perimarea atunci cand executorul nu i-a comunicat creditorului o adresa expresa in acest sens. O solutie contrara a fost pronuntata insa prin Sentinta civila nr. 4847/17.03.2016 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 106648/299/2015, mentinuta in apel prin Decizia civila nr. 3342/06.09.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. 106648/299/2015. In aceasta speta, executorul a emis o adresa prin care i-a solicitat creditorului sa precizeze daca staruie in executare si cuantumul creantei restante, adresa insa necomunicata creditorului. Desi creditorul s-a aparat in sensul ca nu a avut cunostinta de respectiva solicitare, totusi instanta a considerat ca a intervenit perimarea, pronuntand, din punctul nostru de vedere, o solutie superficiala.

In opinia noastra, reglementarea cuprinsa in Noul Cod de procedura civila este mult mai clara, fiind fluidizata procedura executionala. Astfel, se instituie obligatia executorului ca din oficiu sa efectueze toate actele necesare realizarii integrale a obligatiei cuprinse in titlul executor, cu concursul creditorului, ori de cate ori ii este solicitat.

Madalina Ionescu (fosta Moianu)