Modificari legislative 15 – 21 Mai 2018

I. Guvernul României a adoptat OUG nr. 39/2018 privind parteneriatul public – privat

Necesitatea adoptării acestui act normativ a fost puternic mediatizată, cunoscut fiind faptul că nivelul instituţiilor publice a scăzut îngrijorător în ultima vreme. Ordonanţa crează un cadru legislativ nou, înlocuind dispoziţiile Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public – privat.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Palatul Victoria, crearea unui nou cadru de reglementare a parteneriatului public – privat este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Programul de guvernare 2018-2020, pentru demararea de proiecte de investiţii publice cu impact semnificativ în economie, pentru a stimula investiţiile private şi pentru consolidarea macro-economică.

Parteneriatul public – privat priveşte realizarea, reabilitarea şi /sau extinderea unui bun sau a unor bunuri care vor aparţine patrimoniului partenerului public şi/sau operarea unui serviciu public. Parteneriate pot fi încheiate şi în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute de Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilităţi publice prevăzute de Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Rezumăm câteva elemente de noutate, faţă de reglementarea anterioară a Legii nr. 233/2016:

1. Durata minimă de 5 ani, impusă raporturilor contractuale, pentru a putea permite partenerului privat recuperarea investiţiei şi realizarea unui profit rezonabil;
2. Eliminarea unui plafon procentual minim pentru fondurile private – Potrivit reglementării anterioare, realizarea investiţiei prin parteneriat public – privat trebuia sa fie finanţată în proporţie de minim 50% din fonduri private. Conform OUG nr. 39/2018, finanţarea se realizează, în principal, din fonduri private şi, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fondurile publice;
3. Distribuirea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi contractante de a evalua, gestiona şi controla un anumit risc.

            Deosebit de importante sunt formele pe care parteneriatul public – privat le poate lua:

a) Forma contractuală, parteneriatul fiind realizat în temeiul unui contract între partenerul public, partenerul privat şi o societate nouă al cărei capital social este deţinut integral de partenerul privat ce gestionează desfăşurarea proiectului, acţionând ca „societate de proiect”:

b) Forma instituţională, parteneriatul realizându-se prin încheierea unui contract ce priveşte înfiinţarea unei noi societăţi (contract de societate), deţinută atât de partenerul public cât şi de cel privat. Societatea nou înfiinţată gestionează proiectul („societate de proiect”) şi, ulterior înfiinţării, va deveni parte a contractului de parteneriat public – privat respectiv.

Actul normativ cuprinde reglementări referitoare la:

• modul de atribuire a contractului şi documentaţia ce stă la baza acesteia;
• definirea expresiilor şi termenilor specifici utilizaţi de actul normativ (ex. afiliat, finanţatori ai contractului de parteneriat public – privat; finanţarea contractului de parteneriat public – privat, investitor privat, investiţii realizate în cadrul proiectului, partener privat, societate de proiect şi închidere financiară);
• persoanele juridice sau asocierile de persoane juridice care pot să participe la procedura de atribuire a contractului de parteneriat public – privat;
• sursele de finanţare ale partenerului privat, respectiv ale partenerului public;
• modalităţile în care partenerul public poate contribui la realizarea proiectului de parteneriat public – privat;
• dreptul societăţii de proiect de a colecta şi utiliza, pentru derularea proiectului, tarife de la beneficiarii bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului;
• beneficiarul direct al utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public – privat, ce poate fi partenerul public, o altă entitate publică sau publicul în general;
• garanţiile pe care partenerul privat le poate constitui în favoarea finanţatorilor partenerului public (instituţii financiare sau de credit);
• modalitatea de stingere a garanţiilor mai sus menţionate, în ipoteza în care sunt constituite în favoarea finanţatorilor partenerului public, pe perioada de derulare a contractului de parteneriat;
• garanţiile pe care partenerul privat le poate constitui, în favoarea finanţatorilor săi, asupra acţiunilor sau părţilor sociale deţinute în societatea de proiect;
• etapele începerii, executării şi încheierii obligaţiilor derulate din contractul de parteneriatul public – privat;
• elementele principale ale studiului de fundamentare, elemente ce justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului în parteneriatul public – privat;
• gradul de suportabilitate a proiectului (capacitatea financiară a partenerului public şi a oricăror altor entităţi publice implicate, capacitatea financiară a beneficiarilor direcţi ai utilizatorului bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului, precum şi posibilitatea generică a proiectului de a mobiliza rezursele financiare necesare acoperirii costurilor;
• motivele şi cazurile excepţionale în care parteneriatul poate fi denunţat, respectiv reziliat de părţile contractante;
• instanţele judecătoreşti competente să soluţioneze eventualele litigii legate de interpretarea, executarea sau încetarea efectelor contractului.

Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 427/18.05.2018, cu intrare în vigoare de la data publicării. De la data intrării sale în vigoare este abrogată Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public – privat.

II. ANAF a emis Ordinul nr. 1203/2018 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscalănr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă

Din categoria impozitelor pe venit cu regim de reţinere la sursă menţionăm impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, impozitul pe veniturile din dobânzi, impozit pe veniturile din premii, impozit pe veniturile din jocuri de noroc, impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, impozitul pe veniturile din pensii, impozitul pe veniturile din alte surse, datorat de persoanele fizice.

Modelul de declaraţie este cuprins în Ordinul nr. 1203/2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 424/18.05.2018.

III. Parlamentul României a adoptat Legea nr. 111/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Actul normativ instituie scutirea de plata impozitului/ taxei pe clădiri pentru clădirile folosite ca domiciliu şi a impozitul pentru terenurile aferente, aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat, a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali, pe perioada în care au în îngrijire, supraveghere şi întreţinere persoane cu handicap grav sau accentuat şi persoane încadrate în gradul I de invaliditate.

De asemenea, persoanele suferind de handicap sau de invaliditate de tipul celor menţionate mai sus, beneficiază de scutirea şi de la impozitul pe mijloacele de transport, deţinute cu titlu de proprietate/ coproprietate.

Scutirea se aplică cu luna imediat următoare depunerii documentelor justificative, la autorităţile abilitate (direcţiile de taxe şi impozitele locale în a căror circumscripţie se află domiciliul persoanelor cu handicap ori invaliditate de gradul I).

Legea nr. 111/2018 a fost publicată în M. Of. nr. 422/17.05.2018 şi intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.