Obligatia debitorului (fostului utilizator) de a restitui intreaga finantarea de care a beneficiat, indiferent de momentul la care intervine rezilierea contractului de leasing – art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing
In esenta, printr-un contract de leasing o persoana fizica sau juridica, solicita finantare pentru folosirea unui bun mobil sau imobil, in schimbul restituirii acesteia, prin plata unor rate de leasing, avand optiunea, in cazul respectarii tuturor obligatiilor contractuale, de a deveni proprietarul bunului. Pana la achitarea tuturor obligatiilor contractuale, societatea de leasing este proprietarul bunului.
Se intampla cateodata, din varii motive, ca cel ce foloseste un bun, proprietatea societatii de leasing, sa nu mai poate achita ratele de leasing, conform planului de esalonare stabilit la momentul semnarii contractului. In aceste conditii, intervine sanctiunea rezilierii contractului de leasing care are ca efect imediat dreptul finantatorului de a reintra in posesia bunului, al carui proprietar este, situatie normala in conditiile in care nu se mai „plateste” pentru folosinta acestuia.
Dupa recuperarea bunului de catre societatea de leasing, se pune intrebarea daca cel care l-a folosit si din a carui culpa s-a reziliat contractul de leasing, are obligatia restituirii finantarii de care a beneficiat si pe care nu a restituit-o.
Pe acest aspect legiuitorul a venit cu o reglementare cat se poate de clara, care a primit, insa, din partea instantelor de judecata interpretari diferite.
Articolul 15 din Ordonanța nr. 51/1997 are urmatorul continut : ”Daca in contract nu se prevede altfel, in cazul în care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta în contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Asadar, legiuitorul a acordat dreptul partilor contractante de a stabili intinderea prejudiciului ce trebui suportat de cel care a folosit bunul, proprietatea societatii de leasing, in cazul in care contractul se reziliaza din culpa sa.
Deci, legea il obliga pe cel ce a folosit un bun proprietatea societatii de leasing, de a restitui toate debitele datorate pana la momentul predarii acestuia catre finantator, daca in contract nu s-a prevazut altfel.
De regula, avand in vedere scopul econmic al societatii de leasing, ce consta in obtinerea unui profit de pe urma acestei activitati, in contractele de leasing „se prevede altfel”, prin derogarea permisa de legiuitor la art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, in sensul ca cel ce a folosit un bun in sistem leasing, trebuie sa restituie si restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate, urmare a interventiei rezilierii contractului.
Consideram ca, atata timp cat in contractul de leasing „s-a prevazut altfel”, cel ce foloseste un bun in sistem leasing, este obligat sa restituie finantarea de care a beneficiat, pentru acoperirea prejudiciului produs in urma neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre debitor.
Este adevarat, acest drept al finantatorului trebuie exercitat in conditii de legalitate, in asa fel incat sa nu se ajunga la o situatie ilicita si imorala, care sa duca la imbogatirea fara justa cauza a societatii de leasing.
Prin urmare, in opinia noastra, pentru ca societatea de leasing sa poate beneficia de art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, in sensul recuperarii ratelor de leasing neachitate dupa rezilierea contractului, aceasta trebuie, in mod obligatoriu, sa vanda bunului ce a facut obiectul contractului de leasing catre o terta persoana, la un pret cat mai mare posibil, astfel incat sa se acopere, daca nu in totalitate, in cea mai mare parte, prejudiciul produs in urma nerestituirii intregii finantari.
Cu alte cuvinte, dupa rezilierea contractului de leasing, se vor calcula toate debitele datorate pana la maturitatea contractului ( ratele din planul de esalonare ), urmand ca din acestea sa se scada suma obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, urmand ca cel ce a folosit bunul in sistem de leasing, sa restituie doar diferenta, daca aceasta exista.
In felul acesta se evita situatia in care societatea de leasing acumuleaza valoarea contractului de leasing, plus valoarea bunului, ce a fost folosit in sistem leasing, ajungandu-se in acest fel la o imbogatire ilicita a finantatorului, fapt ce ar atrage caracterul ilicit si imoral al acelei clauze contractuale.
Jurisprudenta instantelor romanesti a oferit interpretari diametral opuse, in sensul ca, unele instante considera ca se pot solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate dupa rezilierea contractului, daca s-a prevazut in conventia partilor acest lucru, iar alte instante apreciaza ca nu se mai pot solicita restul ratelor de leasing neachitate dupa ce contractul a fost reziliat, chiar daca s-a prevazut acest lucru in contract.
Prin Sentința civila nr. 1110/28.10.2013 pronuntata in Dosarul nr. 1629/239/2013 aflata pe rolul Judecatoriei Harlau, instanta a retinut: „Totusi aceeasi prevedere legala, in chiar debutul reglementarii sale, statueaza ca dispozitiile sale isi gasesc aplicarea „daca in contract nu se prevede altfel”. Prin urmare norma speciala continuta de art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 permite alaturarea unor norme complementare la care partile au posibilitatea sa recurga pe cale conventionala.
Instanta constata ca partile au procedat in acest mod, in sensul ca, alaturat inscrierii in contractul lor a prevederilor art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997, au inclus o clauza conventionala, avand natura juridica a unei clauze penale reglementate de dreptul comun, si anume de art. 1066-1070 si art. 1087 C.civ. de art. 1864, in vigoare la data incheierii contractului.”
In aceiasi ordine de idei, prin Sentinta civila nr. 7168/04.09.2013 pronuntata in Dosarul nr. 10653/303/2013 aflata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, instanta retine: „In ceea ce priveste inserarea in contractele de leasing a pactelor comisorii de ultim grad, prin dispozitiile legale sus mentionate, instanta va retine ca acestea nu sunt interzise de lege si reprezinta rezultatul acordului de vointa al partilor, potrivit principiului libertatii de vointa a partilor consacrat, indirect, de art. 969 si art. 5 C.civ, cu aplicatie in materia leasingului prin art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997, republicata, privind operatiunile de leasing si societatile de leasing. Aceste prevederi contractuale sunt in acord cu dispozitiile legale in materia leasing-ului care prevad la art. 15 … ”
In concluzie, utilizatorul bunului ce se afla in proprietatea societatii de leasing, este obligat sa restituie intreaga finantare de care a beneficiat, indiferent de momentul la care intervine rezilierea contractului de leasing.
Marc Aureliu Horia
0 Comments