Institutia incuviintarii executarii silite suscita, in practica, interpretari si opinii diferite, pe fondul unei reglementari lacunare instituite de Codul de procedura civila anterior si care continua sa existe in cadrul Noului Cod de procedura civila. Astfel, practica instantelor judecatoresti este neunitara in ceea ce priveste necesitatea obtinerii unei noi incheieri de incuviintare a executarii silite de catre executorul judecatoresc care continua procedura executionala inceputa de alt executor.

Incuviintarea executarii silite este reglementata de prevederile art. 3731 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila anterior si de art. 665 din Noul Cod de procedura civila, fiind gandita de legiuitor ca o formalitate prin care instanta de executare aproba inceperea procedurii executionale. Prin incheiere, judecatorul este chemat sa verifice daca creditorul detine un titlu executoriu valabil asupra debitorului, titlu ce poate fi adus la indeplinire pe calea executarii silite, care vor fi modalitatile de executare, daca executorul judecatoresc este competent, daca creanta ce se cere a fi recuperata are caracter cert, lichid si exigibil si daca nu exista impedimente la executare.

Avand in vedere faptul ca procedura executarii este incuviintata printr-o singura incheiere (art. 3731 alin. 2 din Codul de procedura civila anterior si art. 665 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila) majoritatea instantelor judecatoresti au apreciat ca executorul judecatoresc poate continua executarea inceputa de un alt executor, in baza incheierii de incuviintare obtinuta de acesta din urma. Pentru a se pronunta in acest sens, instantele judecatoresti au retinut ca, prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a avut in vedere controlul judiciar exercitat de instanta de executare asupra intregii proceduri de executare silita, nu asupra fiecarui act de executare in parte. De asemenea, jurisprudenta s-a pronuntat foarte clar in sensul ca, pentru un singur titlu executor, instanta de executare silita este chemata sa emita o singura incheiere de incuviintare. Invocam cu titlu de exemplu, decizia civila nr. 176/21.07.2005 pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 989/2005 si incheierea nr. 601/31.07.2012 pronuntata de Judecatoria Caransebes in dosarul nr. 3035/208/2012.

Pe de alta parte, a existat si opinia contrara, potrivit careia executorul judecatoresc ce continua procedura inceputa de alt executor are obligatia de a solicita instantei de executare pronuntarea unei noi incheieri de incuviintare. In sprijinul acestei opinii a fost adus, ca si argument, faptul ca executorul deschide un nou dosar, actualizand creanta, iar instanta de executare trebuie sa aprobe actele pe care acesta le va realiza, incheierea obtinuta de executorul de a inceput procedura nefiind valabila (decizia civila nr. 207/02.10.2013 pronuntata de Tribunalul Specializat Mures in dosarul nr. 1366/323/2012).

In concluzie, pana in prezent nu s-a conturat o practica unitara. Solutia actuala de incuviintare a executarii silite, reglementata de Noul Cod de procedura civila, a avut in vedere Decizia Curtii Constitutionala nr. 458/2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 256/2009 prin care s-a considerat ca activitatea de incuviintare a executarii silite are un caracter judiciar si numai instantele judecatoresti au abilitatea de a verifica legalitatea inceperii acestei proceduri.

De lege ferenda, doctrina juridica solicita in mod repetat revenirea la o reglementare similara celei instituite prin Legea nr. 459/2006, potrivit careia incuviintarea executarii silite a fost trecuta in competenta executorilor judecatoresti. Finalitatea urmarita este aceea de a fluidiza activitatea de executare, ce trebuie realizata intr-un timp rezonabil pentru a se asigura creditorului drepturile instituite prin titlurile executorii. Executorul judecatoresc are capacitatea de a isi verifica propria competenta, precum si celelalte aspecte ce revin acum in sarcina instantei de executare, enumerate mai sus. De asemenea, interventia incheierii de incuviintare a executarii nu respecta regula simetriei actelor juridice si de consecventa legislativa, de vreme ce instanta de judecata dispune inceperea urmaririi silite, insa actul simetric opus, de incetare a executarii silite, se regaseste in continuare in competenta executorului judecatoresc.

Avocat Madalina Ionescu (fosta Moianu)