Procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societatilor falite este parte componenta a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2014 si poate fi aplicata atât in cadrul fazei de reorganizare judiciara, cat si in cadrul fazei de faliment. La solicitarea lichidatorului judiciar, judecatorul sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, sa fie suportat de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa, prin una din urmatoarele fapte, prevazute in mod limitativ la art. 169 alin. 1 lit. a – h din Legea nr. 85/2014.

Creditorii au posibilitatea ca dupa inchiderea procedurii falimentului sa-si recupereze creantele impotriva persoanelor care se fac culpabile de starea de insolventa a debitorului, iar sentinta de admitere a acestei actiuni  poate fi pusa in executare silita, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, sumele obtinute din executare fiind repartizate, de executorul judecatoresc, creditorilor cuprinsi in tabelul definitiv consolidat pus la dispozitie de lichidatorul judiciar.

Scopul procedurii instituite de Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei il reprezinta indestularea creditorilor care au provocat declansarea procedurii insolventei sau au intervenit pe parcursul derularii ei. Cand bunurile din averea debitoarei insolvente nu sunt indestulatoare pentru acoperirea masei pasive si cand s-a admis o cerere de atragere a raspunderii fostelor organe de conducere sau de supraveghere ale debitoarei aflate in insolventa, potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014, creditorii sunt indrituiti sa urmareasca personal acele persoane, in scopul satisfacerii creantelor lor. Sumele recuperate in urma punerii in executare a hotararilor pronuntate de judecatorul sindic prin care s-a instituit raspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, in caz de faliment, pentru acoperirea pasivului.

Nici un text din cadrul Legii 85/2014 nu impune lichidatorului judiciar sa procedeze la executarea silita a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii prin intermediul executorilor judecatoresti, cu atat mai mult cu cat art. 142 alin. 2 din Codul de procedura civila, reglementeaza modul in care executarea silita si distributia sumelor rezultate din executare se realizeaza dupa inchiderea procedurii de insolventa.  Altfel spus, lichidatorul judiciar poate sa procedeze la punerea in executare a hotararilor judecatoresti precizate, insa nu are o obligatie expresa in acest sens, cu atat mai mult cu cat nici unul dintre creditori nu este dispus sa avanseze sumele necesare executarii silite.

Legea insolventei prevede deci, in mod expres, faptul ca executarea silita in aceste cazuri se face de catre executorul judecatoresc conform dispozitiilor Codului de procedura civila, iar dupa inchiderea procedurii sarcina repartizarii sumelor obtinute in urma executarii silite apartine, de asemenea, executorului judecatoresc si nu lichidatorului judiciar.

Chiar daca legiuitorul prevede in mod clar modalitatea de punere in executare a acestor sentinte, situatia devine mai complicata atunci cand printre creditorii ramasi neindestulati se afla si creditori bugetari, neluand in considerare si dispozitiile art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala.

Art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala impune aparent o norma derogatorie de la textul general cuprins in Legea insolventei, aceea ca executarea silita a creantelor pentru care s-a dispus atragerea raspunderii in conditiile art. 169 din Legea insolventei se va face nu dupa dispozitiile art. 173 din aceasta lege, deci dupa normele din Codul de procedura civila, ci dupa cele cuprinse in Codul de procedura fiscala.

Prin urmare, in situatiile in care, conform dispozitiilor prevazute de Legea 85/2014, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 173 din Legea nr. 85/2014, executarea silita ar trebui efectuata de organul de executare in conditiile instituite de procedura fiscala. Prin acesta norma legiuitorul a urmarit ca executarea creantelor cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare a hotararilor prin care s-a dispus atragerea raspunderii patrimoniale, in sensul ca organele fiscale de executare sa procedeze la executarea silita in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, iar nu cu cele ale Codului de procedura civila.

Problemele intalnite in punerea in executarea a hotararilor prin care s-a dispus atragerea raspunderii patrimoniale survin din practica neunitara a instantelor de judecata din Romania, in sensul in care acestea dispun sau nu incuviintarea executarii silite fara indicarea unor motive intemeiate.

Nu exista nici un motiv care sa impiedice punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre creditori a titlului executoriu si a tabelului de creante ulterior inchiderii procedurii de insolventa in vederea executarii silite, concomitent cu avansarea sumei necesare efectuarii executarii silite. Executorul judecatoresc nu ar avea nici un argument sa refuze executarea silita solicitata in astfel de conditii, iar modul in care vor fi distribuite sumele rezultate din executarea silita este reglementat de dispozitiile art. 142 alin. 2 Cod de procedura civila.

Este adevarat faptul ca reglementarile cuprinse in Codul de procedura fiscala, in ceea ce priveste competenta executorului fiscal, se aplica in dosarele de executare silita in care obiectul cererii este punerea in executare a hotararilor de atragere a raspunderii patrimoniale, daca in cauza este vorba despre creante fiscale. In conditiile in care toti creditorii, inclusiv cei bugetari, participa la procedura prevazuta de Legea nr. 85/2014, acestia trebuie sa se supuna neconditionat prevederilor acestei legi.

Procedura insolventei este o procedura colectiva, concursuala, unitara si egalitara pentru toti creditorii implicati, de aceea, in cadrul acestei proceduri speciale de recuperare a creantelor nu pot fi aplicate dispozitii dintr-o alta lege speciala, care reglementeaza o procedura de recuperare individuala a creantelor bugetare. Prin urmare, orice derogare de la dispozitiile stabilite prin Legea nr. 85/2014 ar trebui prevazuta chiar in cuprinsul acestei legi, fiind limpede ca prevederile acestei legi se aplica oricarui creditor, indiferent de natura creantei solicitate.

Atat Legea 85/2014 cat si Codul de procedura fiscala sunt legi speciale, fiecare avand propriul domeniu de reglementare si neconstituind una dreptul comun pentru cealalta.

Prin urmare, consideram ca in absolut toate cazurile in care se pune problema punerii in executare a unei sentinte prin care a fost dispusa atragerea raspunderii in conditiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 este aplicabila procedura de executare instituita de Codul de procedura civila, la care face trimitere art. 173 din Legea nr. 85/2014, executare silita care se va efectua de catre executorul judecatoresc, chiar daca printre creditorii debitoarei s-ar afla si creditori bugetari, in acest context normele prevazute de Codul de procedura fiscala devenind irelevante.

Avestis International SRL
Iulia Tuță