„De bună voie și nesilit de nimeni” sau…silit? Cei mai mulți ar spune că doar instituția căsătoriei este pecetluită de această sintagmă. Cu toate acestea, în relația stabilită între creditor și debitor de cele mai multe ori această întrebare este definitorie când vorbim despre procesul prin care o datorie ajunge să fie achitată.

         Pe fondul situațiilor practice s-a dovedit că debitorii care înțeleg consecințele executării silite a unei obligații, reușesc să evite situații neplăcute care le pot afecta viața personală și profesională, putând în acest sens să pună capăt cu ușurință și cât mai rapid titlului de „datornic”.

        Oricât de dur ar suna, datoria e datorie, iar creditorul își rezervă dreptul de a recupera în integralitate prejudiciul cauzat de întârzierea sau neplata sumelor datorate de către debitor în baza documentelor care au generat inițial raportul dintre cele două părți. Curios este că debitorul poate stabili de la bun început dacă optează pentru calea cea grea, a executării silite sau pentru cea ușoară, a angajamentului de plată.

         Prin comparație, cele două căi se deosebesc ca și desfășurare, în schimb prezintă același efect și anume, stingerea datoriei.

         Executarea silită, pe lângă faptul că este o procedură judiciară, este un risc pe care și-l asumă debitorul dacă refuză să plătească pe cale amiabilă debitul datorat creditorului. Se naște în baza unui titlu executoriu și se derulează cu ocazia sesizării organului de executare prin cererea de executare silită formulată de creditor. În sens arhaic e considerată „semn rău” pentru că e aducătoare de pagube și, totodată de costuri suplimentare considerabile pentru debitor.

          Ce-i al tău poate deveni în scurt timp al creditorului, asta pentru că, odată cu demararea procedurii execuționale se recurge la indisponibilizarea resurselor financiare, de tipul veniturilor provenite din salarii, indemnizații sau pensii, a activelor, dividendelor, se dispune urmărirea bunurilor mobile și imobile, cu alte cuvinte se urmărește întreg patrimoniul debitorului până când debitul datorat creditorului este acoperit în integralitate.

         Este o procedură greoaie și costisitoare întrucât, pe lângă creanța pretinsă, cheltuielile de recuperare și cele de executare cad în totalitate în sarcina debitorului, plusând astfel sumele datorate…

Pentru a citi articolul întreg pe platforma Universul Juridic, faceți click aici.

 

Înscriere newsletter

Abonați-vă la newsletter pentru a fi la curent cu toate noutățile Avestis.

Vă rugăm să așteptați...

Mulțumim pentru înscrierea la newsletter!