Relativ receptive la realitatile practice, dipozitiile noii reglementari a legii insolventei nr. 85/2014 reusesc sa acopere o serie de lacune legislative, sa transeze anumite chestiuni controversate din practica judiciara si sa ofere solutii viabile si echitabile acolo unde dispozitiile legii vechi taceau sau erau, in mod judicious, criticate.

     De apreciat este inclinatia legiuitorului catre tratarea unor domenii specifice, de actualitate. Chiar daca legiuitorul nu poate anticipa toate situatiile susceptibile a se naste sub imperiul unei anumite reglementari, chestiuni particulare ale realitatii economice sunt tratate in acord cu realitatile economice si juridice de la acest moment.

     Contractul de leasing se bucura de un set de norme specifice, legiuitorul reglementand in mod explicit situatiile particulare ce pot sa apara in derularea contractelor atunci cand utilizatorul intra in procedura insolventei. Acestea incorporeaza, in mare masura, liniile directoare avute la dispozitie de finantator.

     O prima prevedere benefica finantatorilor, cat si tuturor creditorilor deopotriva, este cuprinsa in art. 42 alin. (3), dispozitie ce prevede pe cale de exceptie faptul ca “Creditorii care nu au fost notificati potrivit prevederilor art. 99 alin. (3)(Notificarea se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura civila si se va publica, totodata, pe cheltuiala averii debitorului, intr-un ziar de larga circulatie si in Buletinul Procedurilor de Insolventa „BPI”.) sunt considerati de drept in termenul de depunere a cererilor de admitere a creantelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credala si vor prelua procedura in stadiul in care se afla in momentul inscrierii lor la masa credala.”. Astfel, se diminueaza riscul ca un creditor sa nu fie inscris la masa credala deoarece nu a urmarit portalul Instantelor sau BPI pentru a vedea daca unul dintre debitorii sai nu a intrat in procedura reglementata de Legea nr. 85/2014, depasind astfel termenul de depunere a creantelor. Chiar daca ne referim la o procedura speciala, realitatile unei entitati juridice sunt greu de adapatat unui sistem de citare prin BPI sub sanctiunea dura a neinscrierii creantei.

     O alta norma juridica care poate reduce pentru finantator impactul provocat de intrarea in procedura insolventei a utilizatorilor este reglementata de aliniatul (2) al art. 75 care prevede faptul ca actiunile judiciare, in cazul contractelor de leasing fiind vorba despre executarile silite, indreptate impotriva codebitorilor si/sau garantilor, NU sunt suspendate de drept ca urmare a deschiderii procedurii.

     In opinia noastra, o alta prevedere care a dat un nou inteles creantelor izvorate din derularea unui contract de leasing, prevedere care nu exista in reglementarea anterioara, este aceea cuprinsa in art. 105 alin. (3) care dispune in mod irefutabil inregistrarea creantelor provenind din contractele de leasing, reziliate inaintea deschiderii procedurii insolventei, cu trei subpuncte si anume:

“a) daca proprietatea bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing se transfera debitorului, finantatorul va dobandi o ipoteca legala asupra acelor bunuri, avand rang egal cu cel al operatiunii de leasing initiale, iar creanta sa va fi inregistrata potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 3;

b) daca bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate,(n.n. creanta) va fi înregistrata, beneficiind de ordinea de prioritate prevazuta la art. 161 pct. 8, daca nu exista alte bunuri care sa confere titularului calitatea de creditor care beneficiaza de o cauza de preferinta, doar diferenta dintre valoarea intregii creante si valoarea de piata a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilita de un evaluator independent;

c) daca unul sau mai multe din bunurile recuperate au fost valorificate de catre societatea de leasing pana la data intocmirii tabelului preliminar al creantelor, pentru acestea se va deduce din totalul creantei de inregistrat pretul obtinut din vanzare.”

     Mai mult decat atat, alin. (4) al aceluiasi articol aduce un alt element de noutate in legislatia privind procedurile de insolventa si introduce norme privitoare la contractul de leasing in derulare la data deschiderii procedurii si mentinut in conditiile aceleasi legi, respectiv faptul ca, creantele curente nu vor fi inscrise in tabelul de creante ci vor fi platite la scadenta., iar ratele scadente anterior deschiderii procedurii vor fi inscrise in tabelul de creante, in randul creditorilor ce beneficiaza de o cauza de preferinta.De asemenea, reglementeaza si situatia in care creantele curente au fost achitate, inclusiv celelalte creante nascute in timpul procedurii, in sensul ca “(…)va opera transferul dreptului de proprietate catre debitor asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing financiar, caz in care, pentru ratele anterioare inscrise in tabel, finantatorul va dobandi concomitent o ipoteca legala asupra bunului respectiv, avand rang egal cu cel al operatiunii de leasing initiale.”

     Asadar, in cazul contractelor de leasing in derulare, legea instituie exceptii de la norma comuna: contractul de leasing nu mai poate fi mentinut prin vointa Administratorului/Lichidatorului judiciar, acest atribut apartinand numai Finantatorului, ramanand totusi in portofoliul administratorului/lichidatorului judiciar si posibilitatea de a denunta contractul din initiativa proprie. Astfel Art. 123 alin.(12) prevede ca “(…)daca finantatorul nu isi exprima, in termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, acordul expres pentru mentinerea contractului, acesta se considera denuntat la data expirarii acestui termen.”

     Tot din cuprinsul aceluiasi text legal reiese si faptul ca finantatorul nu trebuie sa astepte trecerea termenului mentionat mai sus, ci poate transmite o notificare prin care cere denuntarea contractului, acesta considerandu-se denuntat la expirarea unui termen de 30 de zile calculat de la data receptionarii notificarii.

     Totusi, de lege ferenda, legiuitorul ar trebui sa normeze din punct de vedere juridic si situatia contractelor de leasing in derulare, in cazul in care judecatorul sindic deschide procedura insolventei in forma simplificata.

     Prin noua reglementare, intentia legiuitorului este aceea de a nu mai permite ca procedura insolventei sa reprezinte un refugiu al debitoilor insolventi de rea-credinta, urmand ca prioritara sa fie stingerea pasivului si protejarea intereselor creditorilor.

     Departe de a fi epuizat problematica juridica ce inconjoara sistemul noii legi a insolventei din perspectiva contractului de leasing, putem constata ca elementele de noutate vor facilita interventia finantatorilor in cadrul procedurii insolventei.

Consilier Juridic

Florin Bogdan Cernea