In ultima perioada au fost propuse o serie de proiecte legislative care vizau modificari esentiale ale unor tipuri de contracte care au caracter de titlu executoriu, in pricipal, cu sopul de a proteja o anumita categorie de persoane. Aceste proiecte, aflate in dezbatere pe masa Parlamentului, au creat reale controverse intre practicienii dreptului.
Intr-o prima analiza este vorba despre Proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.
Propunerea viza modificarea art. 8 din O.G. nr. 51/1997, in sensul de a nu fi recunoscut caracterul de titlu executoriu contractelor de leasing in care utilizatorul/locatorul este consumator.
Din punctul nostru de vedere, modificarea propusa prezinta elemente de neconstitutionalitate, creand un regim discriminatoriu, cu incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, referitor egalitatea in drepturi a cetatenilor. Legea ar trebui sa recunoasca caracterul de titlu executoriu a unui inscris indiferent de calitatea partenerilor contractuali, deoarece vocatia executorie revine inscrisului sub semnatura privata, nu calitatii partenerilor contractuali.
De asemenea, precizam ca legislatia actuala acorda suficienta protectie consumatorilor, acestora recunoscandu-li-se dreptul de a invoca oricand dispozitiile Legii nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
Nu in ultimul rand, remarcam ca o asemenea modificare legislativa ar avea un impact major asupra instantelor de judecata, incarcandu-le excesiv cu cereri de chemare in judecata din partea societatilor de leasing.
Proiectul de lege a fost supus controlului de constitutionalitate al Curtii Constitutionale care, prin Decizia nr. 141/13.03.2019, a admis obiectia de neconstitutionalitate. Proiectul a fost retransmis Senatului spre reexaminare fiind respins de aceasta camera a Parlamentului, ulterior fiind transmis Camerei Deputatilor.
In luna februarie a acestui an, s-au primit rapoartele de la Comisiile de specialitate si, in urma reexaminarii punctelor de vedere exprimate, membrii celor trei Comisii au hotarat, cu unanimitate de voturi, sa propuna plenului Camerei Deputatilor respingerea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 141 din 13 martie 2019. Chestiunea a fost inscrisa pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor din data de 09 martie 2020.
O alta chestiune controversata o reprezinta recunoasterea calitatii de titlu executor a contractelor financiare incheiate la distanta.
Incheierea contractelor la distanta este reglementata de OG nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind servicii financiare si de OUG n. 34/2014 privind drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionistii, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative.
Am analizat contractele privind serviciile financiare incheiate la distanta si am observat ca practica neunitara a incuviintarii executarii silite a acestor tipuri de contracte a generat necesitatea interventiei Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Pe rolul instantei supreme s-a aflat dosarul nr. 3162/1/2018 avand ca obiect recursul in interesul legii in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e), f) si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, republicata, raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, art. 632 alin (2) si art. 272 Cod procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata. Chestiunea supusa dezbaterii a fost aceea daca contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta ce nu cuprinde semnatura olografa sau, dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului poate constitui titlu executoriu.
Intr-o prima opinie, instantele judecatoresti au incuviintat executarea demarata in temeiul acestor contracte, apreciiind, in esenta, ca incheierea valabila a acestora a fost dovedita prin raportare la art. 8 din O.G. nr. 85/2004, fiind probata in cauza primirea mesajului de confirmare de catre consumator la comanda sa, si faptul ridicarii de catre acesta a sumei de bani agreata de parti, motiv pentru care, in considerarea art. 120 din OUG nr. 99/2006 sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, contractul in discutie constituie titlu executoriu.
In cea de a doua opinie, instantele au respins cererea de incuviintare a executarii silite, considerand ca acest tip de contracte nu constituie titluri executorii, din moment ce nu cuprind semnatura olografa, sau dupa caz, semnatura electronica extinsa a debitorului. Un inscris pretins a fi titlu executoriu, redactat in forma tiparita dar nesemnat de catre debitor, nu poate constitui temei al incuviintarii executarii silite tocmai pentru ca lipsa semnaturii de pe inscris ii refuza acestuia recunoasterea sa ca si inscris sub semnatura privata, chiar si intr-o procedura necontencioasa cum este procedura incuviintarii executarii silite.
Recursul in interesul legii a fost solutionat iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 lit. a), b), e) si f) si art. 8 din O.G. nr. 85/2004 raportat la art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului sau, dupa caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare, art. 632 alin (2) si art. 272 Cod procedura civila ori, dupa caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, republicata, contractul privind serviciile financiare incheiat la distanta in conformitate cu dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 constituie titlu executoriu in lipsa semnaturii olografe sau a semnaturii electronice extinse, cu exceptia situatiei in care partile impun semnatura drept conditie de validitate a contractului.
Decizia ICCJ nr. 23/2019 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 142/21.02.2020, fiind obligatorie de la publicare.
Cristina Cornaci
0 Comments