Antreprenoriatul este văzut ca o punte către succes si reușită, ca o poarta către libertate si prosperitate. Poate fi așa, dar sa nu uitam ca vine la pachet cu multe alte constrângeri si griji, cu mult timp alocat pentru tot felul de activități si strategii care excedă unei activități profesionale uzuale. De multe ori am spus, si continui sa susțin faptul ca antreprenoriatul nu este pentru oricine! De aici se ajunge la un comportament al antreprenorilor, mai mult sau mai puțin intenționat, care determina acumularea de datorii.
Comportamentul antreprenorial este guvernat de un cumul de factori care țin în primul rând de antreprenor ca persoană. Riguroasa pregătire, experiența și capacitatea de adaptare sunt aspecte care primează atunci când vorbim despre potențialul unei persoane în calitate de antreprenor, indiferent de natura business-ului pe care îl dezvoltă. Deși sună dramatic, între a eșua și a avea succes într-o afacere este o linie extrem de fină, pe care doar cei care sunt foarte bine pregătiți o pot observa. Desigur că există și factori externi care pot îngreuna sau chiar distruge parcursul unei afaceri, însă există soluții și alternative pentru orice problemă. Ca antreprenori, important este să le identificăm și să le aplicăm ori să solicităm suport experților atunci când situația ne depășește.
În România, acumularea de datorii a devenit, din păcate, o normalitate. Deși sunt bine cunoscute consecințele neplății datoriilor, tot mai multe persoane juridice apelează la produse de creditare fără a-și asuma, cu adevărat, riscurile ce pot apărea atunci când finanțarea se transformă în datorie. Vorbim, pe de-o parte, despre o reală lipsă de informare și educație financiară care există în sectorul antreprenorial român, iar pe de cealaltă parte, întâlnim prea mulți visători ce nu pot înțelege pe deplin implicațiile reale ale unei afaceri. Antreprenoriatul, la fel ca multe alte profesii, deși este la îndemâna oricui, nu este pentru oricine.
Nu există o rețetă pentru afacerea perfectă, dar există proporționalitate și echilibru. De pildă, un antreprenor trebuie să conștientizeze faptul că obiectivele extrem de mari pe distanțe scurte nu vor putea fi niciodată atinse și că rezultatele rapide nu vor asigura niciodată trăinicia unei afaceri. Un antreprenor trebuie să își cunoască limitele și să își asume riscuri pe baza acestora, punând la bătaie toate resursele de care dispune, timp și răbdare.
In decursul anilor, am identificat câteva cauze care stau la baza acumulărilor frecvente de datorii și vorbim despre lipsa unui plan financiar bine pus la punct, despre optimismul excesiv cu care antreprenorii pornesc la drum și despre managementul defectuos pe care îl întâlnim în cadrul multor companii, atât în relația cu oamenii cât și în relația cu finanțele.
Ca antreprenor este vital să conștientizezi raportul dintre venituri și cheltuieli, astfel încât să nu subestimezi potențialele costuri ale business-ului și să ai așteptări nerealiste în ceea ce privește profitul. Extrem de multe firme pot părea profitabile, dar în realitate sunt în incapacitate de plată pentru că au tratat superficial sectorul cheltuielilor.
Sunt multe cauze care pot “îngropa” o afacere care nu a fost clădită pe o bază solidă. Spre exemplu, multe companii profită de facilitatea cu care poți accesa un credit sau un leasing în ziua de astăzi, însă nu se pregătesc cu un plan clar de rambursare a ratelor. Lipsa de educație financiară va îndemna antreprenorul nepregătit să acceseze credite pentru acoperirea datoriilor și nu pentru a investi în activități sau proiecte care să aducă profit companiei si leasinguri pentru achiziția unor bunuri mobile care sunt folosite in interes propriu, nu in interesul desfășurării activității profesionale. Și astfel se ajunge la acumularea progresivă de pasive, ce nu mai pot fi ținute sub control, conducând companiile către insolvență și chiar faliment. De altfel, amânarea la plată a anumitor obligații, chiar și către stat, nu fac decât să genereze penalități și să declanșeze executarea silită care îngrădește vădit libertatea financiară a antreprenorilor.
Cu siguranță că fenomenul acumulărilor de datorii poate fi combătut, însă pentru a reuși acest lucru, antreprenorii trebuie să își revizuiască managementul și să conceapă planuri realiste de gestionare a finanțelor companiei, astfel încât să evite îndatorarea excesiva. Un alt aspect foarte important este acela de a face distincție foarte clară între patrimoniul firmei și patrimoniul personal pentru că cele două nu pot fi nici confundate, nici contopite. Adaptarea la evoluția piețelor, digitalizarea și implementarea măsurilor care să eficientizeze activitatea companiilor pot ajuta la reducerea erorilor și preîntâmpinarea întârzierilor de plată.
Nu în ultimul rând este esențială apelarea la profesioniști de specialitate pentru toate segmentele unei companii, respectiv avocați, contabili, consilieri financiari sau chiar mentori de business, astfel încât parcursul companiei să fie unul realist, legal și orientat către succes.
Am mai sesizat încă un fenomen interesant la antreprenorul roman! Printre culturile pe care le avem în România, majoritatea frumoase, cu siguranță avem și din cele mai puțin plăcute precum cultura îndatorării. Da, putem vorbi lejer despre îndatorare ca fiind o cultură, pentru ca nu doar dăinuie de peste 20 de ani, ci se extinde tot mai mult. Pe măsură ce trece timpul, observăm ca mecanismul de acordare a creditelor este tot mai facilitat de către finanțatori, iar aceștia, ei bine, sunt din ce în ce mai mulți. Este firesc pentru că oferta mare nu intervine decât dacă cererea este și mai mare.
Prin urmare, putem observa ca în România cererea de creditare este extrem de ridicată, iar categoriile de împrumuturi s-au diversificat în funcție de nevoile consumatorilor. Astăzi, se poate accesa un credit pentru orice: vacanțe, achiziționarea de obiecte, mașini, imobile, etc., toate menite să satisfacă din punct de vedere emoțional nevoile consumatorilor. Această latură emoțională, care reușește de multe ori să combată raționalul, este motivul principal pentru care ne confruntăm cu o cultură a îndatorării în România. Desigur, adăugăm aici lipsa de educație financiară, neglijarea categoriilor de cheltuieli și lipsa de experiență și de informare.
Fie ca vorbim de persoane fizice sau juridice (prin managerii de companii) este lesne înțeles că schimbarea acestui trend de îndatorare trebuie să vină de la fiecare individ, prin responsabilizare și ancorare în realitate. Celebre vorbe populare ne petrec încă din cele mai vechi timpuri: “nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma”, “nu lua decizii pripite”, “nu căra mai mult decât poți duce”. Toate acestea se aplică și în domeniul financiar, mai ales atunci când vine vorba despre accesarea unor credite, leasinguri sau alte tipuri de finanțări și nu există un plan de rambursare a datoriilor bine pus la punct.
Cu siguranță că există posibilitatea schimbării acestei culturi a îndatorării, însă acest lucru presupune prudenta față de produsele de creditare, mai ales față de cele pe termen lung, acceptarea situațiilor financiare reale și luarea în considerare a tuturor fenomenelor din societate: legislative, fiscale, economice ori chiar sociale.
Am mai întâlnit un alt fenomen interesant in ceea ce privește antreprenorii: semnarea si utilizarea unor instrumente de garantare, fără a cunoaște cu desăvârșite implicațiile lor.
Instrumentele financiare de garantare a contractelor precum biletele la ordin sunt într-adevăr niște mijloace folosite destul de des în relațiile dintre finanțatori și utilizatorii persoane juridice.
Ei bine, as dori să privim această problemă din două perspective: cea a antreprenorului în calitate de finanțator/creditor și cea a antreprenorului în calitate de utilizator/debitor.
Mai conferă aceeași siguranță în prezent? Un răspuns sincer ar fi că nu.
Pentru antreprenorul finanțator instrumentele de garantare cum ar fi biletul la ordin este necesar pentru a se asigura ca plățile la termen/ratele de credit/ratele de leasing sunt efectuate conform scadentelor stabilite prin contract. Riscul ca aceste bilete avalizate să nu fie încasate este la fel de mare ca riscul pe care finanțatorul si-l asuma de la bun început prin acordarea creditului/leasingului și neplata ratelor la timp. Dezavantajul cel mai mare, chiar și în cazul unor contracte garantate cu bilete la ordin avalizate este acela ca executarea silită a acestora este costisitoare și durează mult timp, de foarte multe ori emitenții/avalii persoane juridice pot intra in insolvență și atunci biletele rămân fără valoare, iar un alt aspect este acela ca debitorii din România sunt extrem de ingenioși atunci când vine vorba despre evitarea unei obligații de plată.
În aceste condiții, singurele măsuri care pot spori siguranța în ceea ce privește respectarea contractelor sunt rigurozitatea creditorilor când se analizează profilul sau eligibilitatea potențialilor utilizatori, prudența față de utilizatori prin monitorizarea comportamentelor de plată și a activității desfășurate, precum și identificarea mijloacelor legale prin care pot asigura respectarea contractelor de către utilizatori.
Pe de cealaltă parte, antreprenorul utilizator trebuie să trateze cu responsabilitate obligațiile de plată la care se angajează, mai ales dacă acestea sunt supuse unor garanții. Din păcate, din această perspectivă, singura măsură care poate oferi siguranța este însăși bună-credință a utilizatorului, dar si comunicarea eficientă cu finanțatorii, astfel încât să evite pe cât posibil incidentele de plată, iar ambele părți să fie mulțumite de efectele pe care le produce contractul semnat: utilizatorul să se bucure de suportul financiar rapid și sigur, iar finanțatorul să se bucure de recuperarea fără impedimente a creanțelor sale.
Despre comportamentul antreprenorului ar fi multe de spus, însă si mai multe de făcut. Începând de la cel mai mic business pana la companiile multinaționale, comportamentul de plata este dictat de oamenii care formează entitatea juridica, de la persoana cea mai importanta din companie, pana la persoana responsabila de bifa bancara.
Este ușor sa devii antreprenor, dar este greu sa fii antreprenor!
Cristina Cornaci
0 Comments