Legea nr. 85/2014 prezinta modificari fata de reglementarea anterioara, instituita prin Legea nr. 85/2006, in ceea ce priveste conditiile deschiderii procedurii, planul de reorganizare, protectia acordata creantelor curente, durata procedurii de observatie, protectia creantelor garantate, protectia finantarilor acordate in timpul procedurii, raspunderea administratorului special, tratamentul furnizorilor de utilitati si avantaje acordate creditorilor bugetari. Prin noua reglementare s-a urmarit in mod deosebit acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara.

     Legea nr. 85/2014 include un titlu separat cu privire la procedurile de prevenire a insolventei, acestea fiind mandatul ad – hoc si concordatul preventiv. Precizam ca aceste masuri au fost anterior reglementate de Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad -hoc, act normativ abrogat odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 85/2014. In cadrul titlului II al noii legi sunt tratate disctinct aceste proceduri aplicabile debitorilor definiti la art. 3 din lege, adica profesionistilor, cu exceptia debitorilor care indeplinesc conditiile de intrare direct in faliment, enumerati la art. 2.

     Organele care aplica aceste proceduri de prevenire sunt instantele judecatoresti, prin presedintele tribunalului si prin judecatorul sindic, mandatarul ad-hoc si administratorul concordatar. Atat mandatarul ad-hoc, cat si administratorul concordatar, trebuie sa aibe calitatea de practicieni in insolventa, autorizati conform O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa.

     In ceea ce priveste competenta materiala si teritoriala, precizam ca aceasta revine tribunalului in carui circumscriptie se afla sediul principal sau sediul profesional al debitorului.

     Hotararile pronuntate in materia procedurilor de prevenire a insolventei sunt executorii si pot fi atacate numai cu apel, intr-un termen de 7 zile de la pronuntare, pentru partile prezente, respectiv de la comunicare, pentru partile ce nu au fost reprezentate. Apelul nu este suspensiv de executare, iar instanta competenta, in aceasta cale de atac, este curtea de apel.

     1. Procedura mandatului ad-hoc se adreseaza debitorilor ce se confrunta cu dificultati financiare si care pot solicita tribunalului numirea unui mandatar, din randul practicienilor in insolventa, care sa realizeze, in termen de maxim 90 de zile, un acord cu creditorii sai, in scopul salvarii activitatii debitorului, a locurilor de munca si acoperirii pasivului inregistrat. Mandatarul va putea incheia acorduri de reesalonare, remitere de datorie sau reducere partiala a datoriilor, incetare sau continuare a unor contracte in derulare, reducere de personal, putand propune orice masura va considera necesara.

Cererea debitorului de numire a mandatarului este o procedura confidentiala ce se solutioneaza in camera de consiliu, fiind inregistrata intr-un registru special al instantei.

     2. Procedura concordatului preventiv se aplica, de asemenea, debitorilor aflati in dificultati financiare care pot solicita tribunalului numirea unui administrator concordatar. Administratorul concordar va elabora tabelul creditorilor, oferta, proiectul de concordat si planul de redresare. Administratorul concordatar va putea incheia acorduri cu creditorii pentru solutionarea pe cale amiabila a oricaror dispute si va supraveghea activitatea debitorului, pe parcursul acestei proceduri.

     O deosebita importanta si diferenta fata de mandatul ad – hoc o reprezinta faptul ca, in cadrul procedurii concordatului, instanta va putea dispune suspendarea executarilor silite incepute impotriva patrimoniului debitorului, pana la: a) pronuntarea unei hotarari executorii de omologare a concordatului; sau b) pana la respingerea ofertei de concordat prin vot de catre creditorii ale caror creante necontestate compun masa credala, conform legii. Concordatul preventiv se considera aprobat de creditori daca sunt intrunite voturile creditorilor care reprezinta cel putin 75% din valoarea creantelor acceptate si necontestate.

     Desi, in Legea nr. 85/2014, aceste doua proceduri sunt descrise foarte exact si au menirea de a asigura o fluenta a activitatii debitorilor aflati in dificultate, pana la acest moment practicientii dreptului sunt retincenti in a le recomanda clientilor. Speram ca, in munca de cercetare, doctrina juridica sa ne ajute pentru a ne infrange aceste reticente, jurisprudenta urmand doctrinei.

avocat Madalina Ionescu (fosta Moianu)